"Frate române…". Scrisoarea cutremurătoare pe care disidentul Iulius Filip i-a trimis-o, în 1986, lui Augustin Lazăr, după ce i-a fost refuzată a doua oară eliberarea

Apar noi detalii interesante în scandalul care-l are în centru pe procurorul general al României, Augustin Lazăr, care, în anii '80, se afla în fruntea comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiţionată a Penitenciarului Aiud, care a refuzat de două ori eliberarea lui Iulius Filip, un disident al regimului Ceauşescu.

Centrul de Consultanţă Istorică a publicat pe Facebook o scrisoare despre care susţine că Iulius Filip i-ar fi trimis-o lui Augustin Lazăr imediat după ce i s-a refuzat a doua oară eliberarea, în care disidentul scrie că "te-ai ostenit prea puţin ca oameni să nu fie torturaţi şi schingiuiţi deşi era o atribuţiune care îţi revenea".

"Nu auzi durerea neamului românesc?"

Scrisoarea a fost trimisă pe 14 iulie 1986 şi era adresată preşedintelui "comisiei de propuneri", în condiţiile care preşedintele comisiei de eliberări de la Aiud era procurorul Augustin Lazăr. S-a întâmplat la o săptămână după ce comisia îi refuzase pentru a doua oară eliberarea (8 iulie 1986). Există, însă, şi voci care susţin că scrisoare l-ar viza de fapt pe colonelul de Securitate Gheorghe Lazăr, şeful biroului CI al Penitenciarului Aiud, cel pe care Filip l-a descris ca fiind un torţionar.

"Am citit caracterizarea pe care mi-aţi făcut-o şi cunosc cine v-a pus la dispoziţie materialul informativ. Reţinerea cererii ptr. liberare condiţionată mă obligă să întreb – de unde să mă liberez dacă am fost şi sunt un om liber? Cînd o să citeşti aceste rînduri, o să ţi se pară deplasată această poziţie, dar am să adaug: aici este închisoarea cea mică dincolo de zidurile ei, închisoarea cea mare şi atunci din nou fireasca întrebare – de unde să mă liberez?", a început Iulius Filip scrisoarea sa.

Disidentul făcea un apel la conştiinţa celor din sistemul represiv. "Te întreb frate române chiar dacă faci parte din aparatul de represiune – Nu auzi durerea şi oftatul neamului românesc? Nu vezi cum această Ţară bogată şi frumoasă cu un popor harnic a ajuns săracă? La nivelul la care te găseşti care crezi că sînt cauzele? De ce crezi că mă găsesc în închisoare? După părerea mea cele două închisori Aiud şi Gherla sînt ruşinea Ardealului, României, Europei că să nu spun lumii?", îi spunea Filip actualului procuror general.

Iulius Filip a stat 5 ani de detenţie şi a petrecut 42 de zile în izolare ca urmare a celor 5 pedepse primite din partea administraţiilor penitenciarelor în care a fost închis.

Într-o înregistrare realizată prin tehnică operativă din perioada detenţiei, Iulius Filip îi mărturisea unui coleg de celulă că timp de 6 luni a fost ţinut cu lanţuri la picioare şi cătuşe la mâini.

Verificat de CNSAS

Augustin Lazăr era preşedintele comisiei în calitatea sa de tânăr procuror criminalist în raza procuratorii din Alba Iulia. Comisia în sine nu era cea care decidea eliberarea, dar putea să o propună unei instanţe, la fel cum se întâmplă şi în zilele noastre.

CNSAS a anunţat zilele trecută că îl va verifica din nou pe procurorul general al României, în lumina acuzaţiilor apărute pe site-ul luju.ro, unde se arată că, în calitatea de preşedinte al comisiei de liberări condiţionate din Penitenciarul Aiud, Augustin Lazăr a refuzat de două ori eliberarea lui Iulius Filip.

"Având în vedere informaţiile apărute în spaţiul public referitoare la procurorul general al României, Augustin Lazăr, Colegiul CNSAS, în şedinţa de astăzi, 04.04.2019, a decis reverificarea sa, pornind de la elementele noi care au fost dezbătute în mass-media", se arată într-un comunicat al CNSAS. 

Lazăr: Se încearcă denigrarea mea

După publicarea informaţiilor referitoare la refuzul de eliberare a lui Iulius Filip, mai multe persoane au cerut demiterea lui Augustin Lazăr din funcţia de procuror şef. Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a trimis o scrisoare prin care îi cerea preşedintelui Klaus Iohannis să facă acest lucru.

Pe de altă parte, procurorul general susţine că drama unor foşti deţinuţi politici din vremea comunistă este folosită pentru a-l denigra. "Nu pot să nu constat cu amărăciune cum drama unor foşti deţinuţi politici este folosită de persoane interesate pentru denigrarea mea, evident în contextul în care mi-am depus candidatura pentru un nou mandat de procuror general. Prin astfel de acţiuni se urmăreşte influenţarea desemnării pentru următorii trei ani a procurorului general", a spus Lazăr.

Declaraţiile sale au fost făcute şi în contextul în care, la Antena 3, un alt fost deţinut politic, Ioan Muntean, a susţinut că a fost băgat la "izolare" de actualul procuror general, lucru pe care acesta din urmă l-a negat, arătând că pedepsirea deţinuţilor nu intra în atribuţiile sale.

Săptămâna aceasta, Inspecţia Judiciară s-a autosesizat în legătură cu informaţiile apărute în presă şi a decis să facă verificări în acest caz.

Citeşte aici dezvăluirile publicate pe luju.ro în ceea ce-l priveşte pe Augustin Lazăr şi aici un interviu cu Iulius Filip, în emisiunea "Memorialul Durerii".

CITEŞTE MAI JOS TEXTUL INTEGRAL AL SCRISORII

„Scrisoare deschisă
Către preşedintele comisiei de propuneri

Frate române:
Am citit caracterizarea pe care mi-aţi făcut-o şi cunosc cine v-a pus la dispoziţie materialul informativ. Reţinerea cererii ptr. liberare condiţionată mă obligă să întreb – de unde să mă liberez dacă am fost şi sunt un om liber? Cînd o să citeşţi aceste rînduri, o să ţi se pară deplasată această poziţie, dar am să adaug: aici este închisoarea cea mică dincolo de zidurile ei, închisoarea cea mare şi atunci din nou fireasca întrebare – de unde să mă liberez? Oriunde pe teritoriul României sînt acasă şi liber, mai ales pe aceste meleaguri ale Albei, centrul de Istorie bogat al Ţării inima care pulsează în fiecare român cînd îi pronunţă numele, leagăn veşnic pentru eroii neamului românesc, iar eu să fac cerere către aceştia să ne mai acorde o dată – Libertatea -. Cum sîntem în stare să profanăm mormintele şi memoria lor dacă nu sîntem în stare să păstrăm ce ne-au lăsat? Unirea, Libertatea şi Frăţia. Dar cîte sacrificii: Blajul paşoptist, Iancu aşteaptă, Horia şi Doja plîng, Bobîlna este înşelată şi ne întoarcem la Marea Unire…

Ne-am păstrat fiinţa neamului nealterată şi te întreb frate române – avem dreptul a ne plînge? Nu sîntem gata să stăm în faţa istoriei şi să suportăm prezentul la fel? Cum ne-am pierdut dreptul cîştigat de strămoşii noştri de-a trăi liberi? Ce am făcut noi cei prezenţi trebuie să facă fiecare român şi atunci ar dispare fără urmă dictatura şi tirania internă. Te întreb frate române chiar dacă faci parte din aparatul de represiune – Nu auzi durerea şi oftatul neamului românesc? Nu vezi cum această Ţară bogată şi frumoasă cu un popor harnic a ajuns săracă? La nivelul la care te găseşti care crezi că sînt cauzele? De ce crezi că mă găsesc în închisoare? După părerea mea cele două închisori Aiud şi Gherla sînt ruşinea Ardealului, României, Europei că să nu spun lumii?

Te-ai întrebat vreodată cîţi fraţi români au trecut pe aici? Te-ai întrebat vreodată de ce Istoria şi timpul prezent n-au transformat aceste închisori în muzeu? (sau altă destinaţie).

Iar acum am să-ţi scriu despre mine. Mă trag dintr-o familie de ţărani deveniţi muncitori, datorită unor condiţii de viaţă modeste de pe Valea Samus (Valea Someşului) – să nu crezi cumva că s-au îmbunătăţit, înainte de arestare am fost în aceste zone ale Sălajului şi Maramureşului – sărăcia, durerea şi oftatul erau la tot pasul, părinţii mei s-au stabilit în Banat unde m-am născut şi eu.

Tata este arestat şi condamnat ptr pactizare cu sîrbii, cunoşti frate române graniţe ptr puntea Libertăţii? În acea perioada marele, viteazul, iubitul dictator şi tiran I.V. Stalin era supărat pe Tito şi dacă El era supărat trebuia să fie şi poporul român, pentru că El era peste tot iar ceilalţi nu aveau nici o valoare. Familia mea este o familie care nu suportă dictaturile, tiraniile şi totalitarismul şi atunci firesc drumul nu poate fi decît acesta.
Anumiţi fraţi români din acea perioadă supuşi cu zel marelui stalin (după cum vezi nu merită nici literă mare) au obligat familia să părăsească zona de graniţă. Tata nu mai trăieşte a murit de silicoză de cînd mă aflu în închisoare. Ştii frate române ce este această silicoză? Toţi fraţii lui tata au fost mineri, deci mă trag dintr-o familie de mineri. Ai auzit frate române de Valea Plîngerii 1977? Ştii ce a fost acolo? Sigur că ştii! Înainte de a muri tata a venit la poarta închisorii vrînd să mă vadă dar administraţia nu i-a dat voie deoarece eram pe restrictivă. Ce părere ai frate române de acest “umanism”?

Îţi scriam mai înainte de Valea Plîngerii, dar mai este una tot a plîngerii şi anume Valea lui Samus (îţi dau traseul Cetan pînă dincolo de Jibou) ştii de ce plînge Samus? Cel mic racolează toată murdăria de la Cluj – Bonţida (crescătoria de porci) Gherla (combinatul de mobilă) iar cel mare Bistriţa şi G. Gh .Dej iar jos spre Satu Mare merg împreună. Frate române – Samus înseamnă viaţă – iar Samus nu mai are viaţă ptr. că apele reziduale l-au distrus. La fel au fost distruşi plămînii pămîntului cu sălbăticie în zonele Vad (aici domnitorul Ştefan ne-a lăsat o moştenire) Valea Groşilor, Dobrocina, Fodora, Chizeni, Şimişna, Răstoci pînă la Jibou (dealurile golaşe plîng prin marile alunecări de teren).

Ştii de ce toate acestea frate român? Cum explici flora şi fauna distrusă? Nu se poate face irigaţii, nu se pot adăpa animalele, nu se mai scaldă oameni, nu se poate topi cînepă, malurile s-au surpat ptr. că sălciile, plopii, arinii care le susţineau s-au uscat. Dacă acestea se usucă, omului îi spun: codrul a fost întotdeauna frate cu românul – iată sacrificiul meu ai grijă de tine – şi oamenii au avut, au părăsit satele.

Înainte de colectivizarea forţată fiecare din cele 100 de sate cît numără Dobrocina (se spune Dobrocina şi nu Dabrocina ptr. că este format din două cuvinte DROB şi CINĂ sau tradus sarea în bucate) aveau doi, trei bivoli acuma au rămas foarte puţini. CeAPeul este falimentar sau mort de la naştere. Oare cine sînt cei care au ordonat colectivizarea forţată a agriculturii şi zonele de deal şi munte au rămas pustii?

Pe data de 9 iunie 1983 ajung la Aiud, pe restrictivă. Despre torturile, schingiuirile, teroarea, discriminarea umană care le-a făcut cu mine banda criminal-teroristă formată din: Lt. Trifan, plt adj Ionică, plt adj Vaida, sg maj Lazăr mai tîrziu, după ce termin închisoarea.

Da frate române ai fost numit să ai mare răspundere, care apasă din ce în ce mai greu pe umeri tăi, să nu uiţi că cei pe care-i serveşţi iau mulţi bani pe funcţiile lor, dar fi sigur că nu o să aibă parte de ei. Niciodată banii cistigati pe oasele şi cadavrele fraţilor tăi nu pot avea decît mirosul durerii şi nenorocirilor. Bunul Dumnezeu v-a face mare dreptate. De ce sînt în închisoare ştii dar te-ai ostenit prea puţin ca oameni să nu fie torturaţi şi schingiuiţi deşi era o atribuţiune care îţi revenea.

Încă din şcoala primară mi-a plăcut să aştern pe hîrtie semnele înţelegeri şi bunătăţi omului, dar terorismul întîlnit aici va cuprinde multe sute de pagini. Printre preocupările înainte de a fi condamnat a fost şi poezia. O parte din poeziile scrise le-am adunat într-un poem intitulat “Laudă minciunii” cu tema: analizarea, concluzionarea, criticarea şi satirizarea unor fenomene ca: prostia, minciuna, grandomania, incultura, demagogia, cultul, mitul şi dictatura, iar în final arătam cum ţara a ajuns în pragul falimentului şi sărăciei. Desigur că o să te întrebi cine mi-a dat dreptul să fac aşa ceva.

Iată cine – legea sfîntă a ţării – Constituţia (art. 17) – Cetăţenii RSR fără deosebire de naţionalitate, rasă, sex sau religie sînt egali în drepturi în toate domeniile vieţi economice, politice, juridice, sociale şi culturale. Statul garantează.

În luna ianuarie 1981 am trimis autorităţilor o poezie intitulată “Vis şi speranţă” pentru care mi-am pierdut locul de muncă. M-am reîntors la Uzina de reparaţii locomotive Cluj la ceferiştii mei. Ca muncitor m-am adresat sindicatului Solidaritatea din Polonia cu ocazia Congresului de la Gdansk. Acolo se găseau şi corespondenţi de presă străini care au reluat mesajul şi iar necazuri deoarece în România este interzisă lozinca “Proletari din toate ţările uniţi-vă”. Francezi, în special ziarul “Le Monde” se află în dosarul meu ca act de acuzare. Ei frate române acum începe represiunea regimurilor totalitariste.

În noaptea de 12/ 13 decembrie 1981 sînt atacate mişeleşte sediile sindicatului “Solidaritatea” iar o mare parte dintre membri arestaţi inclusiv Lech W. preşedintele Solidarităţi ales legal şi recunoscut pe plan intern şi internaţional. Specific legal şi recunoscut ptr că anumite cadre ale ministerului de interne din Polonia sau constituit în bandă [neinteligibil] cu sadism. În data de 14 dec 1981 am fost arestat şi condamnat la 8 ani închisoare fiind acuzat de pactizare cu forţele contrarevoluţionare din Polonia. Oare o organizaţie sindicală legală recunoscută pe plan intern şi internaţional cu program de reforme şi drepturi ptr poporul muncitor polonez este un act contrarevolutionar? Ca o dovadă a recunoaşteri sale internaţionale am făcut cerere să fiu primit în rîndurile Solidarităţii. Te întreb frate române sînt duşmănos la adresa României? Preşedintele Walesa a primit premiul Nobel pentru pace crezi cumva frate române că cei care au acordat acest premiu sînt contrarevoluţionari?

Data de 14 iulie 1986
Filip Iulius”

(Sursa: Arhiva CNSAS)