În data de 10 iunie 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial o decizie obligatorie, dar profund injustă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că, pentru a exista infracțiunea de părăsire a locului accidentului, acel accident trebuie să fie rezultatul unei greșeli. În situația în care accidentul a fost provocat cu intenție, magistrații supremi au stabilit că în sarcina autorului se poate reține numai infracțiunea de omor sau tentativă la omor, acesta având, practic, tot dreptul să fugă de la locul faptei fără a suferi o altă consecință!
Conform acestei decizii, o persoană care comite un accident din culpă și pleacă de la „locul faptei” va comite două infracțiuni: ucidere sau vătămare corporală din culpă, pe de o parte, și părăsirea locului accidentului, pe de altă parte, întrucât avea obligația să rămână la locul accidentului până la sosirea poliției. În același timp, însă, o persoană care intră intenționat cu autoturismul în altă persoană poate fugi liniștită de la locul faptei, urmând a răspunde numai pentru infracțiunea intenționată comisă cu ajutorul autoturismului.
Pentru a ajunge la această concluzie, judecătorii supremi au pornit de la definiția accidentului din codul rutier, potrivit căreia acesta este un eveniment ce s-a produs pe un drum public, a avut drept consecințe uciderea sau vătămarea unei persoane și a presupus implicarea unui vehicul.
Utilizând un raționament pe care, sincer, îmi este imposibil să îl înțeleg, magistrații au ajuns la concluzia stupidă că accidentul presupune o greșeală, iar noțiunea de greșeală este incompatibilă cu cea de intenție, astfel încât infracțiunea de părăsire a locului accidentului se aplică numai accidentelor comise din greșeală.
În fața unei asemenea construcții juridice, pur și simplu rămâi fără cuvinte! În contextul în care legea nu prevede nimic cu privire la forma de vinovăție, spunând doar că este interzis să părăsești „locul accidentului”, a o interpreta în sensul în care aceasta să nu se aplice la situațiile mai grave și cu impact social mai mare este de neînțeles. Rolul obligației de a rămâne la locul accidentului este tocmai ușurarea identificării autorului accidentului. A stabili că doar „fraierii” neatenți au această obligație, în timp ce un criminal nu o are, frizează ridicolul.
Un profesor celebru de drept de la începutului secolului trecut spunea că interpretarea unei norme de drept nu poate duce decât la o concluzie logică, simplă și socialmente utilă. Cititorii pot să aprecieze dacă soluția Instanței Supreme nu este cumva taman pe dos: complicată, ilogică și absolut inutilă social...