Mii şi mii de români îşi iau în fiecare an o maşină "de dincolo", datorită preţurilor scăzute pe care le au în străinătate vehiculele second hand. Toţi ar trebui, însă, să se întrebe dacă vor şi putea păstra maşinile cumpărate.
Asta pentru că certificatul de autenticitate obţinut la înmatriculare este numai în teorie o asigurare că maşina nu a fost furată. Unui tânăr orădean i-a fost confiscată o dubiţă pe care o cumpărase din Germania şi apoi o înmatriculase în România în urmă cu 4 ani. Motivul? Înainte să ajungă în proprietatea sa, maşina fusese declarată furată în Franţa, dar la înmatriculare autorităţile nu ştiau acest detaliu.
Cu acte în regulă
Ciprian Boţa are o mică firmă de comerţ cu produse agricole, iar pentru a-şi transporta marfa şi-a cumpărat din Germania, în septembrie 2008, o dubiţă Iveco Daily. "Am găsit-o la un parc auto din Nurnberg, avea la bord doar 800 kilometri şi mi-a convenit şi preţul: 15.000 euro", povesteşte tânărul. A cumpărat maşina cu factură şi a primit toate actele dubiţei, aşa că nu i s-a părut nimic dubios, chit că remarcase detaliul că primul proprietar fusese o firmă franţuzească. Tot în Germania a obţinut numere provizorii, fără de care nu putea aduce maşina pe roţi, aşa că n-a avut chiar niciun motiv de suspiciuni.
Odată ajuns în Oradea, s-a prezentat cu dubiţa la Registrul Auto Român, de unde a primit şi certificatul de autenticitate, şi pe cel de înmatriculare. După cum se ştie, conform Ordonanţei 78/2000, RAR are obligaţia ca înainte de înmatriculare să certifice autenticitatea maşinii, pentru a afla atât identitatea vehiculului în raport cu datele menţionate în talon, cât şi pentru a verifica dacă nu e dat în urmărire pe plan intern sau internaţional.
Maşina la control
Ciprian şi-a condus liniştit maşina până anul trecut în decembrie. Când, vrând să iasă în Ungaria, cum o mai făcuse de atâtea ori când avusese treabă în străinătate, a fost oprit de poliţiştii de frontieră pentru un control mai amănunţit. Şi nu mică i-a fost surpriza că, după ce au verificat seria de caroserie, poliţiştii l-au înştiinţat că maşina fusese declarată furată în Franţa încă din iulie 2008, înainte cu două luni s-o cumpere. Urmarea? Dubiţa a fost imobilizată pe loc, în vederea confiscării.
Ulterior, autorităţile franceze au fost informate că maşina a fost găsită, iar dacă proprietarul care a declarat-o furată o vrea înapoi, i-o vor şi trimite. Până atunci, dubiţa a fost păstrată în curtea Poliţiei de Frontieră. "Eu n-am ce face decât să aştept", spune tânărul, cu năduf. Ca să încerce să-şi recupereze fie maşina, fie banii plătiţi pentru ea, tânărul şi-a angajat un avocat. Cel mai probabil, se va judeca cu parcul auto din Germania de unde a cumpărat maşina, chit că specialiştii RAR ar putea fi şi ei învinuiţi că nu i-au atras atenţia asupra faptului că maşina era furată.
Birocraţie europeană
La autentificarea unei maşini, RAR verifică două baze de date internaţionale: a Interpol şi a Eucaris, un sistem comun al serviciilor de înmatriculări din ţările europene. Culmea este, însă, că asta nu asigură proprietarul unei maşini de absolut nimic. "Denunţurile privind furturile sunt introduse în bazele de date cu întârzieri chiar şi de câteva luni de zile", spune Gheorghe Dan Crăciun (foto), şeful RAR Bihor.
Acesta spune că a mai fost consemnat un caz în care o maşină furată a apărut ca atare în baza Interpol abia după 8 luni de la plângerea făcută de proprietar, perioadă în care autoturismul fusese deja înmatriculat în Bihor. "Noi nu avem ce face. Dacă nu o vedem în bazele de date, nu avem de unde şti dacă o maşină e furată sau nu", zice şeful RAR. Altfel spus, oricine cumpără o maşină din străinătate sau care a fost la un moment dat înmatriculată într-o altă ţară poate fi obligat să returneze maşina proprietarului de drept dacă aceasta e raportată ca furată. Lucru deloc corect în ochii cumpărătorului de bună credinţă, care nu are altă soluţie decât să-l caute pe cel care i-a vândut maşina şi să-i ceară despăgubiri. Dacă are noroc să-l găsească...
Până una alta, Ciprian speră măcar să obţină în custodie dubiţa până la finalizarea cercetărilor şi să se poată folosi de ea, pentru că e singura maşină pe care o are pentru transportul de marfă. Aşa, poate reuşeşte să mai pună ban pe ban ca să-şi cumpere alta. De data asta una nou-nouţă. După cum şi-a dat seama, e singura modalitate de a se asigura că rămâne cu ea...