Trăitori în Oradea de peste un secol, cei trei arbori Sequoia Gigantea din curtea Şcolii Dacia, de lângă Palatul Baroc, sunt, pe cât de mari, pe tot atât de nebăgaţi în seamă. An de an, venerabilii copaci sunt tot mai uscaţi, mâncaţi cel mai probabil de o boală exotică, la fel ca originea lor. „Nu ştim ce să le facem. În anii trecuţi i-au mai tratat cei de la Agenţia pentru Protecţia Mediului, dar fără folos”, spune directorul şcolii, Florian Hava.
Dat fiind că se află în curtea şcolii, arborii sunt în responsabilitatea sa, dar directorul recunoaşte că în ultima perioadă nu s-a mai îngrijit de ei. Şeful Unităţii Fitosanitare din cadrul Direcţiei Agricole Bihor, Nicolae Rugea, afirmă că specialiştii pregătiţi să vindece bolile copacilor nici nu au fost chemaţi să consulte „pacienţii”. „Dacă şcoala ne solicită, putem face o verificare, să aflăm ce boală au şi cum îi putem trata”, declară Rugea.
Evident, însă, că în lipsa unui diagnostic pomii nici nu pot fi trataţi. „Sunt şi ei bătrâni, săracii”, le deplânge soarta directorul Şcolii Dacia, fără să ştie exact ce spune. Pentru un Sequoia, care poate trăi până la 5.000 de ani, un secol sau un secol şi jumătate, cât ar avea exemplarele din Oradea, înseamnă abia vârsta alăptării. Deci, cu puţină grijă, cei trei „bebeluşi” ar putea deveni cu adevărat nişte giganţi...