Unii ies la o bere, alţii se uită la televizor până seara târziu. Nu şi Ioan Plugar, un orădean care, zi de zi, după ce ajunge acasă de la muncă, uneori chiar şi înainte să meargă la serviciu, are un hobby mult mai sănătos.
Împreună cu soţia, pasionată de grădinărit, bărbatul îngrijeşte spaţiul verde din jurul blocului, scoţându-l din paragină şi transformându-l într-o adevărată grădină.
Hărnicia, o pasiune
La 49 de ani, Ioan Plugar este un bărbat numa' bun la casa omului. De meserie strungar, omului nu i-a plăcut niciodată să stea degeaba. Până şi vecinii îl cheamă în ajutor când li se strică vreo priză ori câte un cablu prin casă. Mai mult, de ani de zile, se ocupă conştiincios, ca de un al doilea job, şi de spaţiul verde aferent blocului din strada Barierei nr. 22, unde locuieşte alături de soţie şi de cei doi fii.
"Ne-am mutat aici în 1989. Pe atunci, aici era numai moloz rămas de la construcţie", povesteşte gospodarul arătând spre grădină. După 2-3 ani, văzând că de la asociaţia de proprietari "se dă" pe gratis gard viu, a făcut o cerere şi s-a apucat şi el să împrejmuiască blocul, alături de câţiva vecini, care, însă, au abandonat rapid "munca patriotică". Aşa a rămas Ioan stăpân pe mai bine de 330 de metri pătraţi din totalul celor 600 ai asociaţiei, dar şi responsabil cu tunderea gardului viu şi cu tăierea ierbii.
Soţia e şefa
Întrebat de ce a continuat să se îngrijească atâţia ani de spaţiu fără să fie ajutat de altcineva în afară de soţie, Ioan Plugar zâmbeşte simplu. "Îmi place", zice el. Dar e şi mult de lucru. "Tund gardul viu şi iarba, nu numai sub geamul meu, ci împrejurul blocului, de la un cap la altul. Până anul trecut nu am cerut nimănui niciun leu, dar atunci le-am zis vecinilor să mă ajute şi ei cu cât pot, mai ales că din banii mei am luat scule, motocoasă şi foarfecă electrică", spune bărbatul. Căci nici munca lui nu-i floare la ureche: doar ca să tundă gardul viu îi ia cam trei ore, iar udatul grădinii, sarcină zilnică de când cu seceta, îi ocupă cel puţin un ceas.
Despre "designul" grădinii, Ioan zice că soţia este autoarea. "Ea e pasionată de flori, le cunoaşte, le îngrijeşte. Ea vine cu ideile, eu doar execut", râde el. Crescută la fel ca soţul, la ţară, Anica Plugar spune că mereu şi-a dorit ca în jurul său plantele să fie frumos îngrijite. Aşa se face că în grădina de la bloc sunt puse zeci de feluri de flori, de la zambile şi lalele de primăvară, până la crăiţe, bujori şi trandafiri, dar şi exotici bananieri şi flox. "Ne-am gândit să avem mereu ceva înflorit până toamna târziu. Acum sunt mândră când se opresc trecătorii să le admire", mărturiseşte femeia.
În plus, oameni credincioşi, cei doi au obţinut acordul vecinilor pentru a amplasa în grădină şi o mică troiţă, chiar dacă unii le-au criticat ideea. "Am văzut una la fel într-o excursie în Piatra-Neamţ. Ne-a plăcut şi am simţit că trebuie să punem şi noi una aici", zice bărbatul.
Premiu refuzat
Datorită eforturilor lor de zi cu zi depuse atâţia ani la rând, asociaţia de proprietari Barierei 22 a fost recent desemnată drept câştigătoare a concursului "Spaţii verzi cu care ne mândrim", organizat de Primărie în parteneriat cu Tuborg România după ce oraşul a câştigat titlul "Capitala Verde a României". În urma competiţiei la care au participat 26 de asociaţii din tot oraşul, grădina din zona Dragoş Vodă a fost considerată cea mai frumoasă şi cel mai bine îngrijită.
Drept răsplată, asociaţia trebuia să primească o filigorie din lemn dar, surprinzător, locatarii au refuzat premiul. "Ne-am sfătuit cu vecinii şi am ajuns la concluzia că nu ne-ar fi convenit să se adune tinerii aici şi să facă gălăgie şi mizerie. Plus că nici nu prea am mai fi avut loc şi ar fi trebuit să reorganizăm spaţiul", spune Ioan Plugar. Aşa că, în cele din urmă, a fost recompensat cu o maşină de tuns iarba, pe care oamenii au considerat-o mai folositoare.
Lăudat de mulţi, bărbatul rămâne la fel de modest şi zice doar că şi-ar dori să existe cât mai multe alte spaţii verzi la fel de bine întreţinute în toate cartierele oraşului. "Aş vrea să existe o concurenţă, să se ocupe mai mult oamenii de grădinile din faţa sau din spatele blocurilor. E păcat să le lăsăm neîngrijite", zice el. O morală simplă, care ar putea fi aplicată şi de alţii, mai ales că oraşul e al tuturor...