M-a oprit pe stradă directorul de la Radio Contact Oradea: "Mi-ar trebui un moderator pentru programul de după-amiază". "Aş veni cu drag, dar ştii că-s corespondent la concurenţă, la Europa FM". "Pe mine nu mă deranjează", a zis omul deschis la minte. Nu i-a deranjat nici pe cei de la Europa FM, astfel că am ajuns la Contact. Acolo l-am întâlnit prima dată pe Adi Hădean, pe care îl ştiam din auzite. S-a ridicat de la pupitru, mi-a întins mâna, apoi, printre intervenţiile pe post, s-a apucat să-mi explice softul de emisie pe care urma să-l folosesc.
N-am apucat să bem prea multe beri împreună, căci traseele ni s-au despărţit curând. Au trecut mulţi ani de atunci şi nu ne-am mai văzut până săptămâna trecută, când m-a invitat la deschiderea noului său restaurant din Oradea. Scriu aceste rânduri nu pentru a-i face reclamă (deşi, până la urmă, tot reclamă va fi), ci pentru a vă împărtăşi bucuria de a-l redescoperi pe acelaşi Adi Hădean de acum mulţi ani, neschimbat, cu excepţia bărbii de pirat - acelaşi om cald la vorbă şi relaxat la minte, plin de bun-simţ şi măsurat în zâmbete, fără aere de superioritate şi fără dorinţa de a demonstra ceva lumii. Un om firesc în continuare, în ciuda notorietăţii imense.
Aşa trebuie să fie un bucătar! Hrana care mângâie interiorul se prepară nu doar cu mâinile şi ustensilele, ci, în primul rând, cu inima şi sufletul. Nu se face în grabă şi cu trufie, ci cu răbdare şi umilinţă. Diferenţa între un chef care doreşte să te impresioneze şi unul care vrea să fericească e mare. Primul îţi va construi un turnuleţ din carne, va aşeza legumele în forme de flori şi va face desene cu sos, mizând pe acel "Uau!" exclamat la sosirea farfuriei. Al doilea se va rezuma la alegerea cu grijă a ingredientelor şi a reţetei, la combinaţii inspirate de condimente şi la timpul ideal de preparare. El va căuta exclamaţia "Uau!" după servirea mesei.
Pe lângă modul exemplar în care şi-a construit cariera şi imaginea, Adi Hădean merită aplauze şi pentru lipsa orgoliului specific branşei. Bucătarii sunt predispuşi la a dezvolta personalităţi puternice, vulcanice, tiranice chiar, ce nu acceptă sugestii ori contraziceri. Pentru Hădean, viaţa e altfel. Bucătăria e un teritoriu pe care are voie să zburde în voie toată lumea, locul unde oricine poate face schimburi de idei, de reţete şi de sfaturi în căutarea gustului perfect. Un spaţiu fără orgolii, în care fiecare trebuie să ronţăie satisfăcut, să soarbă vinul perfect şi apoi să adoarmă fericit.
Restaurantul Graf a adus în Oradea un rafinament prea avangardist, din păcate, pentru (melea)gurile noastre. Pizzeria care i-a urmat în acelaşi spaţiu a avut viaţă scurtă. Acum, locul are o nouă şansă. În meniu e multă carne, gusturile şi tradiţiile locale sunt respectate şi îmbunătăţite, blatul de pizza e făcut cu maia naturală, iar preţurile sunt decente. Îi doresc lui Adi Hădean să aibă succes cu MEATic. Îl merită.