Încă din vechime, câinii au fost considerați „cei mai buni prieteni ai oamenilor”, datorită afecțiunii și loialității manifestate în raport cu stăpânii lor. În prezent, rolul lor a ajuns să depășească, însă, simpla companie.
Oamenii au descoperit numeroase moduri în care câinii le pot fi de ajutor: de la asistență în activități cotidiene la intervenții în situații de urgență, patrupedele și-au demonstrat utilitatea prin capacitatea de dezvolta abilități „mulate” pe anumite nevoi specifice. O categorie aparte sunt câinii ghid ori cei de terapie, extrem de utili nevăzătorilor sau copiilor cu probleme și folosiți, cu rezultate, în mai multe locuri din țară. Prea puțin în Bihor...
Parteneri de viață
Legătura dintre oameni și câinii ghid ori cei de terapie depășește simpla relație dintre persoană și animal de companie. Aceste animale devin adevărați parteneri de viață, oferind sprijin constant, siguranță și bunăstare emoțională. Câinii ghid, de exemplu, le dau nevăzătorilor posibilitatea de a se deplasa în siguranță și de a-și desfășura activitățile zilnice fără să depindă de o altă persoană. Sunt instruiți să evite obstacolele și pericolele din calea stăpânului și să mențină un ritm constant, adaptat nevoilor omului.
Câinii de terapie au un rol complementar, interacționând cu mai multe persoane și sprijinind dezvoltarea emoțională, socială și cognitivă a acestora. Ei contribuie la îmbunătățirea abilităților de comunicare, reducerea stresului și creșterea încrederii în sine, oferind persoanelor cu dizabilități sau copiilor cu nevoi speciale șansa de a participa mai activ la viața socială și educațională. Astfel, copiii învață să comunice mai ușor, să-și exprime emoțiile și să coopereze în activități de grup, prin diferite exerciții: fie de coordonare, cum ar fi aruncatul mingii, sau de relaxare, precum mângâierea câinelui ș.a.m.d.
Rase și temperament
Potrivit lui Călin Mitra (foto), președintele Asociației Chinologice Bihor, există rase potrivite pentru rolul de câine ghid sau de terapie, datorită comportamentului lor natural. De obicei, labradorii sunt cei mai recomandați pentru această „meserie”, dar și câinii din alte rase se pot dovedi la fel de eficienți, dacă au temperamentul potrivit. Este extrem de important ca patrupedul să fie sociabil, calm și receptiv la instrucțiuni, pentru a-și putea îndeplini misiunea în siguranță.
În cadrul instruirii, câinele ghid învață să identifice și să evite obstacolele, să se descurce în mediul urban, inclusiv la semafoare ori în mijloacele de transport, dar și să reacționeze corespunzător în situații neprevăzute. Orice mică greșeală ar putea pune în pericol siguranța persoanei asistate, de aceea instructajul este esențial. Pe de altă parte, câinii de terapie urmează un dresaj adaptat pentru interacțiunea cu diferite persoane: învață să rămână calmi în medii aglomerate, să reacționeze empatic la emoțiile copiilor sau adulților cu dizabilități și să participe la activități educative sau terapeutice.
Evident, dresajul reprezintă cea mai importantă parte a pregătirii unui câine ghid sau de terapie. „Pregătirea unui câine ghid pentru nevăzători poate ajunge la costuri enorme”, spune Mitra. Un centru de dresaj necesită persoane dedicate și o infrastructură corespunzătoare, inclusiv terenuri de antrenament și echipamente specifice, ceea ce în Bihor, din păcate, nu există.
Lung e drumul Clujului...
În alte zone din țară, în schimb, câinii ghid sunt deja un „trend”. Spre exemplu, în Cluj-Napoca, persoane cu deficiențe de văz însoțite de câini ghid sunt o prezență cotidiană în spațiile publice. Andreea „Ada” Anton (foto), o tânără nevăzătoare, povestește cum prima ei cățelușă ghid, Zafira, i-a schimbat viața fundamental: „Cu Zafira am învățat primele mele trasee și m-am obișnuit să mă deplasez din nou singură. Din păcate, anul trecut a murit, iar eu a trebuit să reiau procesul de așteptare pentru un nou câine”, povestește Ada.
După aproape un an i-a fost atribuită Mina, tot labrador, dresată special pentru a o ajuta. Înainte să rămână definitiv la ea, au refăcut împreună toate traseele zilnice, pentru a verifica dacă se potrivesc ca echipă. „Spre deosebire de Zafira, Mina este mai docilă și mai adaptabilă decât Zafira. Încă ne acomodăm una cu cealaltă, dar deja merge foarte bine și simt sprijinul ei constant”, spune tânăra.
Cazul ei arată că asemenea servicii pot transforma viața nevăzătorilor, acolo unde există sprijinul și resursele necesare pentru punerea lor în practică. Cu toate acestea, nu sunt încă disponibile programe de sprijin din partea statului pentru persoanele care beneficiază de câini ghid. Drept urmare, costurile ridicate legate de achiziția și dresajul unor asemenea animale ajung să fie acoperite în mare parte de organizații nonguvernamentale, precum Angel Dog din Satu Mare sau Light Into Europe din București, susținute exclusiv din donații sau sponsorizări private. Bineînțeles, asta face ca numărul beneficiarilor să nu fie unul foarte mare...
Promisiuni și speranțe
Președintele Asociației Nevăzătorilor Filiala Bihor, Mihai Merca (foto), explică de ce persoanele nevăzătoare din județ nu au parte încă de un astfel de sprijin: „Principalele obstacole sunt costurile foarte ridicate și lipsa unui centru specializat de dresaj. În pregătirea unui câine ghid este nevoie de instructori specializați și cu o infrastructură adecvată, toate acestea ducând la un preț ce poate depăși 10.000 de euro pentru un singur animal”.
Pe lângă costurile de instruire, întreținerea unui câine ghid implică și atenție constantă asupra sănătății și nutriției sale. Acesta nu se comportă asemenea unui câine obișnuit - nu face la fel de multă mișcare și necesită controale medicale regulate pentru a-și păstra condiția optimă. „După aproximativ 10-11 ani, animalul iese la pensie și nu mai poate fi folosit ca ghid, ceea ce presupune o nouă investiție pentru înlocuire”, explică Merca, subliniind că un rol esențial îl au și infrastructura și educația comunității. „Facilitățile pentru nevăzători nu trebuie doar promise, ci și menținute”, lansează el o „înțepătură” la adresa edililor locali.
În ciuda acestor provocări, Merca speră la un viitor mai bun. Asociația pe care o conduce plănuiește dezvoltarea unui centru pentru nevăzători la Oradea, unde persoanele cu deficiențe de vedere să poată fi ajutate să-și crească independența. „Un proiect pentru câinii ghid va fi luat în calcul abia după ce acest centru va ajunge la capacitatea sa maximă”, spune el.
Terapie și sprijin emoțional
În Oradea există, totuși, inițiative care arată cum animalele pot aduce beneficii reale persoanelor cu alte nevoi speciale. Psiholog și specialist în terapia asistată cu câini, Balogh Eva Zita (foto), utilizează în activitatea sa câini de terapie, special instruiți să interacționeze cu copii și adulți cu dizabilități. „Am ales să lucrez cu câini de terapie pentru că îmi doream să găsesc o modalitate de a sprijini copiii pe tot parcursul anului, chiar și iarna, când hipoterapia (terapie realizată cu ajutorul cailor - n.r.) nu este posibilă”, povestește Balogh.
Spre deosebire de câinii ghid, care sunt dedicați unei singure persoane, câinii de terapie pot interacționa cu oricine. „Trebuie să rămână calmi indiferent de situație, să fie răbdători și să nu reacționeze agresiv nici măcar în fața unui copil carte acționează imprevizibil”, explică Balogh. Prezența lor influențează pozitiv starea emoțională și socială a copiilor, ajutând la creșterea încrederii și dezvoltarea abilităților de comunicare.
Chiar și în grupuri mai mici, efectele sunt vizibile. Cei mici devin mai empatici și mai atenți la activitățile educative și creative, cum ar fi: pictarea lăbuțelor câinelui, trasee cu obstacole și jocuri cu mingea, pentru coordonarea mai bună a mișcărilor corpului. Micuții sunt, de asemenea, încurajați să rostească comenzi scurte și clare, exersând astfel pronunția corectă și tonul potrivit al vocii. „Reacția pozitivă imediată a câinelui îi oferă copilului sentimentul că a fost înțeles, ceea ce încurajează vorbirea”, adaugă psihologul.
Și în cazul câinilor de terapie procesul de selecție este riguros, fiindcă temperamentul lor trebuie să fie calm, prietenos și adaptat pentru interacțiunea cu oamenii, fără tendințe de vânătoare și agresivitate. Deși necesită o instruire mai puțin costisitoare decât cea a câinilor ghid, dresajul este complex și poate dura ani de zile, pentru eficiență și siguranța în activitatea cu copiii.
Va urma?
Chiar dacă beneficiile câinilor terapeuți sunt evidente, sprijinul statului pentru asemenea proiecte rămâne deocamdată redus. „Am primit acceptul școlilor și al inspectorilor de profil, ceea ce ne permite să lucrăm, dar sprijin financiar din partea autorităților nu există”, adaugă Balogh. Proiectele reușesc să funcționeze, așadar, datorită implicării directe și devotamentului voluntarilor și pasionaților.
Pentru ca asemenea terapii cu câini să devină accesibile unui număr cât mai mare de persoane este nevoie de implicarea autorităților și a comunității, prin crearea unor programe sustenabile. Calea ca persoanele cu dizabilități să fie mai bine incluse în comunitate o poate descoperi, adesea mult mai repede decât omul, un cățel cuminte și loial...
CÂINI BUNI LA TOATE
Endal știa să folosească bancomate!
În timp, omul a transformat câinele în „cel mai bun prieten” folosindu-se, practic, de toate abilitățile lui. Există azi câini ghid pentru nevăzători, câini de asistență pentru oamenii cu mobilitate redusă, câini de alertă medicală, patrupede „specializate” pentru diabetici, epileptici, oameni cu alergii ori chiar cu tulburări de stres post-traumatic, câini de terapie care vizitează școli, spitale sau centre sociale și ajută la reducerea anxietății, depresiei și creșterea motivației în terapii.
Mai sunt, de asemenea, câini de salvare și intervenție: de avalanșă, de căutare în dărâmături, de căutare în apă și de detectare a cadavrelor, câini polițiști și militari (K9), chiar și câini utilizați pentru detectarea bolilor, de exemplu cancer, Parkinson sau COVID-19, care se folosesc deja experimental în unele spitale.
A stârnit, de pildă, numeroase știri admirative povestea câinelui Endal (foto), un Labrador Retriever din Marea Britanie care a devenit câine de asistență pentru un fost ofițer al Royal Navy, ajuns paraplegic. Animalul a învățat inclusiv să folosească bancomate, să ajute la treburile casnice și să reacționeze eficient în situații periculoase. Endal, care a trăit până în 2009, a primit, pe lângă alte premii, medalia de aur PDSA (Dispensar comunitar pentru animale bolnave - n.r.) pentru curaj și devotament.