De parcă necazul nu le-ar fi destul, părinţii copiilor cu dizabilităţi din Bihor sunt umiliţi, zi de zi, tocmai de funcţionarii plătiţi să le fie în slujbă. Ca să obţină cuvenitul certificat de handicap, ei stau la cheremul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor, unde angajaţii serviciului de evaluare a copiilor cu handicap au program cu publicul doar trei zile pe săptămână, între orele 8.30 şi 12.30!

Aşa că părinţii trebuie să ajungă cu noaptea în cap la Direcţie, ca să-şi ia număr de ordine, iar apoi să aştepte ore în şir, cu copiii după ei, până când membrii comisiei îi primesc. Dacă nu cumva sunt rechemaţi în altă zi...

Raport cu greutate

Pentru un certificat de handicap, un copil cu dizabilităţi trebuie evaluat de echipa multidisciplinară a Serviciului de Evaluare Complexă a Copilului din cadrul DGASPC Bihor, echipă formată dintr-un medic, un psiholog şi un asistent social. Toţi trei sunt angajaţi ai Direcţiei cu normă întreagă. După studierea dosarului medical al copilului, echipa face propria evaluare şi apoi înaintează un raport Comisiei pentru Protecţia Copilului, în baza căruia aceasta decide sau nu încadrarea în handicap.

Rolul echipei este, deci, extrem de important, mai ales că şi după ce este recunoscut ca handicapat, copilul trebuie să revină an de an la reînnoirea certificatului şi să treacă prin aceeaşi procedură. Din pricina mizei raportului, părinţii îndură orice. "E a treia oară când vin în ultimele două săptămâni. M-au întors din drum de două ori pe motiv că îmi lipsea câte un act", a povestit BIHOREANULUI o mămică ce aştepta, săptămâna trecută, să intre cu copilul la evaluare.

Reguli nescrise

Din motive lesne de înţeles, femeia refuză să-şi prezinte identitatea. "Nu-mi trebuie alte probleme", spune, uitându-se spre fetiţa ei bolnavă de autism. Vine an de an la evaluare cu noaptea în cap, dintr-un sat aflat la 40 de kilometri de Oradea, ca medicii să constate acelaşi lucru, ştiut: copila ei nu se va vindeca niciodată. "Trebuie să fii aici cel târziu la 8 dimineaţa, ca să îţi iei număr de ordine, care se dau doar dimineaţa. Apoi aştepţi"...

Cei din Oradea aleg, de multe ori, să meargă acasă şi să revină. Cei din judeţ n-au această opţiune. Uneori, copiii primesc jucării de la funcţionari, de care însă se plictisesc rapid. "Şi un adult îşi pierde răbdarea, dar un copil bolnav, care nici nu înţelege nimic din jur!", se plânge mămica. O evaluare durează între 30 de minute şi o oră. Aşa că un părinte care, de pildă, a prins numărul 10, nu este sigur că va şi intra la comisie în ziua respectivă, dat fiind că programul se încheie la ora 12.30! "Încă n-am păţit aşa ceva. Dar dacă nu vii la 8, sigur nu ai nicio şansă", spune aceeaşi femeie.

După trei ore de aşteptare în faţa uşilor comisiei, o altă mămică, aflată pentru prima oară la evaluare cu copilul, se declară şocată: "Nu am crezut că se poate să stau aşa mult! Noroc că, din întâmplare, am un corn cu mine, să-i dau copilului să mănânce". Şi totuşi, niciun părinte nu se răscoală împotriva funcţionarilor, de teamă că "nesăbuinţa" i s-ar întoarce împotrivă. Cei mai mulţi depind de acele câteva sute de lei pe care le primesc pentru copilul handicapat, aşa că tac mâlc şi îndură.

Alţii pot, noi "uneori"

Pentru şeful DGASPC Bihor, Călin Puia, lucrurile nu sunt atât de revoltătoare. Deşi n-are nicio explicaţie pentru programul de doar 4 ore, directorul garantează că niciun copil nu este refuzat la evaluare. "Programul se prelungeşte uneori până în jurul orei 16", o spune, dezinvolt, într-un răspuns scris remis BIHOREANULUI. Altfel spus, doar uneori funcţionarii ajung să lucreze cu publicul toate cele 8 ore pentru care sunt angajaţi! Şeful DGASPC mai spune că evaluarea se face doar 3 zile pe săptămână deoarece lunea specialiştii sunt convocaţi la Comisia Judeţeană pentru Protecţia Copilului, iar vinerea evaluează la domiciliu copiii care nu pot umbla.

Că situaţia nu este firească şi ascunde, de fapt, indolenţă, o demonstrează alte direcţii din ţară. De pildă, la Arad evaluarea copiilor se face de luni până joi între orele 8 şi 16.30 şi vinerea între 8 şi 14, iar în Timiş zilnic între orele 12 şi 16, dar pe baza unei programări prealabile, astfel că părinţii nu au de stat la coadă ore în şir. La Bucureşti programul de lucru e şi mai larg, ajungând chiar până la ora 18.30.

Puia are propria explicaţie şi de ce în ţară se poate, iar în Bihor nu: "Am vrea şi noi să mai avem o comisie şi să lucrăm cu program extins, dar niciun medic nu vrea să se angajeze la noi". De vină ar fi salariile mici, de cel mult 1.200 lei pentru doctor cu vechime. Cât despre un sistem de programări, directorul susţine că l-ar fi încercat, dar a dus doar la supraaglomerări, din pricina celor neprogramaţi. "Dar poate o să încercăm iar", a conchis Puia. Sau poate vor încerca alţii, mai cu omenie...