Hipoglicemia reprezintă o scădere a concentraţiei glucozei din sânge, fiind mai periculoasă pe termen scurt decât hiperglicemia, deoarece glucoza reprezintă suportul energetic primar al creierului. Absenţa sa, la fel ca a oxigenului, are consecinţe dramatice, în condiţiile deficitului prelungit putând surveni decesul. Creierul este vulnerabil la hipoglicemie deoarece nu poate folosi alte surse de energie.
Organismul se apără contra hipoglicemiei prin mecanisme metabolice şi hormonale. Hrana zilnică asigură menţinerea glicemiei şi, implicit, nevoile energetice ale organismului. Când aportul caloric este mai mare ca necesarul, excesul este depozitat sub formă de grăsimi, proteine structurale şi glicogen.
Inaniţia determină mobilizarea rezervelor din ficat, muşchi, ţesutul adipos şi rinichi. Perioada de protecţie este de 8-10 ore (de aceea, după perioada de somn nocturn, este benefică masa de dimineaţă), dar în condiţii de efort fizic intens, stres sau boli severe, durata sa scade.
Simptomele hipoglicemiei sunt transpiraţii, tremor, tahicardie, anxietate, foame, ameţeli, dureri de cap, tulburări de vedere şi chiar pierderea cunoştinţei. Aceste manifestări încep să apară la o glicemie de sub 45 mg% la persoanele nediabetice (glicemia matinală normală este între 80 şi 115 mg%).
Există o hipoglicemie postprandială reactivă şi una de post. Cea mai frecventă cauză a hipoglicemiei postprandiale este creşterea secreţiei de insulină de după masă, fapt des întâlnit la bolnavii operaţi la stomac, în intoleranţa la fructoză (la copii) şi la diabetici în faza timpurie a bolii. Hipoglicemia de post (numită şi matinală, sau "a jeun") apare la diabeticii trataţi în special cu insulină, ca urmare a excesului de alcool (după petreceri cu mult alcool şi fără mâncare) sau a consumului accidental de antidiabetice, la bolnavii cu hepatită cronică şi la cei cu unele dezechilibre hormonale.
ATENŢIE!
Tratamentul iniţial al hipoglicemiei severe (cu bolnavul confuz sau chiar în comă) este administrarea de glucoză intravenoasă sub supraveghere medicală, urmat de o alimentaţie normală, necesară pentru refacerea rezervelor (glucoza administrată intravenos neputând reface glicogenul hepatic). De aceea este importantă recunoaşterea simptomelor hipoglicemiei şi transportul imediat al bolnavului într-un serviciu spitalicesc.
REŢINEŢI!
Toate episoadele de hipoglicemie se tratează iniţial, dacă este posibil, prin administrare orală de zahăr. Pacientul va fi sfătuit să adopte o dietă bogată în glucide, cu mese mici şi dese. Este importantă cunoaşterea simptomelor comei hipoglicemice, care se instalează rapid şi este precedată de modificări de comportament (frecvent agresivitate), transpiraţii, tahicardie şi convulsii, pentru administrarea cât mai urgentă a tratamentului.