Credincioșii de rit ortodox și greco-catolic sărbătoresc, duminică, Paștele, cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, care a adus omenirii speranța mântuirii și a vieții veșnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos.
Sărbătoarea Paștelui marchează amintirea patimii, morții și Învierii lui Iisus Hristos. După trei zile de doliu, în care în biserici s-a auzit doar toaca, nu și clopotele, preoții au ieșit, la miezul nopții din altare, cântând „Hristos a Înviat”.
O sărbătoare a bucuriei
În bisericile ortodoxe, slujba de Înviere a început după ora 23 în interior. Potrivit tradiției, la miezul nopţii, preotul iese din biserică şi cheamă credincioşii cu îndemnul "Veniţi de luaţi Lumină!". De obicei, lumina este împărţită credincioşilor împreună cu bucăţele de pâine stropite cu vin, denumite Paști.
După ce lumânările oamenilor sunt aprinse, alaiul, avându-l în frunte pe preot, înconjoară biserica de trei ori, cântând "Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le". Apoi, preotul intră din nou în biserică, unde continuă slujba de Înviere.
Paştele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică, fiind cea mai veche şi mai importantă sărbătoare a creştinătăţii, care a adus omenirii speranţa mântuirii, prin sacrificiul lui Iisus Hristos.
Sărbătoarea Paştelui este considerată sărbătoarea bucuriei date de vestea Învierii Mântuitorului. O veste care, până la Înălţarea Domnului, adică timp de 40 de zile, se regăseşte în salutul "Hristos a înviat!", la care se răspunde cu "Adevărat a înviat!".
Simbolul oului roșu
Cea mai răspândită tradiție de Paște este ciocnirea ouălor colorate. Fie că le-au vopsit doar în roșu, simbol al sângelui lui Iisus Hristos, fie că au optat și pentru alte culori, românii obișnuiesc să ciocnească ouă de îndată ce ajung acasă de la slujba de Înviere sau în dimineața de Paști.
Ouăle vopsite nu au apărut însă la creștini. „Izvoare istorice și arheologice certe atestă că, înainte de Hristos, au existat obiceiuri de a se face cadouri ouă colorate la marile sărbători sezoniere, în special la Anul Nou. Astfel, la sărbătorile de primăvară, vechii perși își dăruiau unul altuia ouă de diferite culori: la celebrarea zeului Ianus tinerii romani își trimiteau ouă de culoare roșie împreună cu alte cadouri. Apariția în ceremoniile antice de înnoire a timpului a oului, se baza pe concepția cosmogonică care asocia Universul cu oul generator de viață”, explică Narcisa Știucă în cartea Spirala sărbătorilor - Rosturi, tâlcuri și deslușiri.
Pe vremuri, românii credeau că oul roșu sfințit de preot, la slujba de Paști, și pus în apă „neîncepută”, împreună cu monezi de argint, aduce sănătate, frumusețe și noroc celor ce se spală pe față în zilele de sărbătoare. În alte locuri, oul era așezat sub pernele fetelor de măritat, ca să le aducă împlinirea prin căsătorie, sau erau păstrate la icoane și la grinda casei, ca să protejeze de spirite rele sau de fenomene meteo violente.
„Recunoscut pentru puterile lui energizante și magic - protectoare, oul înroșit și sfințit se îngroapă la capătul viei pentru a o proteja de grindină și a nu-i fi secat rodul, iar la pornitul plugului, întregul cortegiu trecea tot peste un ou de la Paște așezat pe pragul porții, pentru ca oamenii și vitele să lucreze cu spor, iar glia să-și dea rodul așteptat”, a mai scris Narcisa Știucă în cartea menționată.
Superstiții și bucate
Printre superstițiile românilor de Paște, așa cum le-a cules Gheorghe F. Ciaușanu, un renumit profesor și etnolog, se numără credința că la această sărbătoare nu se lasă să se stingă focul în vatră ori se pune o bucățică de fier sub prag, ca să apere casa.
Alții obișnuiau să aducă acasă lumina de la biserică și să facă o cruce de fum pe tocul ușii, tot ca să păzească locuința de rele.
Există și tradiția ca de Paște să porți ceva nou, iar pentru copii, distracția este să se vadă al cui ou iese „campion” la ciocnit.
Tradiția iepurașului de Paște a venit în România de aproximativ jumătate de secol. Popoarele germane au născocit povești pentru copii în care se spunea că Iepurele de Paște aduce sau chiar „depune” ouă roșii, de aceea și erau îndemnați să-i pregătească mici „cuibare” din frunze și flori de primăvară.
Când vine vorba de mâncare, obiceiurile românilor sunt să gătească pască și drob de miel. În Franța, de Paște se mănâncă tartă cu lămâie, în Spania gogoși glazurate, în Grecia pâine cu mirodenii tradiționale, iar în Italia cozonacul cunoscut drept „panettone”.
Anul viitor, Paștele ortodox se va sărbători pe 5 mai, în 2025 la data de 20 aprilie, în 2026 pe 12 aprilie, iar în 2027 pe 2 mai.