Clopotele bat, lumânările ard și în România răsună salutul care unește milenii de credință: „Hristos a Înviat!” - „Adevărat a Înviat!”. Este noaptea Paștelui ortodox și greco-catolic, care simbolizează triumful vieții asupra morții, oferind credincioșilor speranța mântuirii și a vieții veșnice.
Lumina din această noapte are o încărcătură simbolică aparte. Creștinii iau lumina Învierii ca simbol și prezență a luminii nevăzute în lume, adică a lui Hristos care a zis: „Eu sunt lumina lumii”, a subliniat preotul Ioan Istrati, citat pe platforma Doxologia.ro. Lumina Învierii trebuie păstrată cu rugăciune în suflet și răspândită prin fapte bune și smerenie.
Sfânta Lumină de la Ierusalim a ajuns sâmbătă seara în România, după ce aeronava privată care a transporat-o a aterizat pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă”.
De acolo, a fost preluată de delegații eparhiilor și distribuită în întreaga țară, inclusiv în Oradea, de unde a fost trimisă la bisericile din județ, pentru slujba de Înviere.
În mesajul de Paști din acest an, episcopul ortodox al Oradiei, Sofronie Drincec, a pus accentul pe Învierea ca biruință asupra morții, asupra păcatului și a fricii, insistând asupra ideii de speranță, libertate a alegerii și viață veșnică. În pastorala sa, ierarhul a subliniat că sărbătoarea Paștelui nu înseamnă doar comemorarea unui eveniment religios, ci afirmarea credinței că moartea a fost învinsă și că omul este chemat, prin credință, pocăință și har, la înviere împreună cu Hristos.
Episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea, a accentuat dimensiunea iubirii, slujirii și păcii, pornind de la imaginea lui Isus care spală picioarele ucenicilor la Cina cea de Taină. În mesajul său, el a legat sensul Învierii de realitatea tulburată a lumii de azi - războaie, violență, frică, polarizare - și a transmis că adevăratul răspuns creștin este pacea, demnitatea omului și credința că iubirea și binele au ultimul cuvânt.
Bucate cu însemnătate
Pe masa de Paști, mâncărurile tradiționale au, dincolo de rolul lor festiv, și o încărcătură simbolică. Potrivit platformei Basilica.ro, oul roșu este legat de Înviere: culoarea lui trimite la sângele lui Hristos, iar spargerea cojii a fost interpretată, în tradiția creștină, ca imagine a ieșirii din mormânt și a biruinței vieții asupra morții.
Aceeași sursă arată că mielul îi trimite pe credincioși cu gândul la Hristos, numit în Evanghelie „Mielul lui Dumnezeu”, deși, strict teologic, consumul mielului de Paști nu este o obligație religioasă, ci mai degrabă o trimitere simbolică la jertfă.
În ceea ce privește pasca, platforma Doxologia arată că ea este înțeleasă, în tradiția românească, ca simbol al pâinii binecuvântate și al bucuriei Învierii, fiind una dintre preparatele-simbol ale sărbătorii.
În Bihor, mai ales în mediul rural și în comunitățile greco-catolice, dar nu numai, s-a păstrat și obiceiul pregătirii unui coș cu bucate - de regulă cu pască, ouă, carne și alte alimente pentru masa de sărbătoare - dus la biserică pentru a fi sfințit.
O mărturie etnografică despre această practică apare într-un studiu despre comunitățile românești din Bihorul istoric, unde sunt menționate chiar și textilele folosite pentru a acoperi mâncărurile duse la sfințit de Paști, brodate cu inscripția „Hristos a înviat din morți”.
Ouă împistrite
În Bihor, una dintre localitățile-emblemă pentru tradițiile pascale locale este Drăgoteni din comuna Remetea, unde anual se ține festivalul-concurs „Oul de Paști”, care păstrează tradiția împistririi (încondeierii) ouălor, dar cuprinde și un concurs de bătut toaca.
Semnele pictate pe ouă sunt inspirate de cele purtate pe poalele tradiționale, pe spătoi sau pe zgărdane, dar și din natură. Organizat pentru prima dată în 1997, festivalul este considerat cel mai vechi eveniment de acest gen din România și un simbol al identității culturale în Țara Beiușului.