Un an petrecut în Bihor i-a fost destul americancei Clela Reed pentru a se îndrăgosti iremediabil de aceste locuri. "Simt că aici este a doua mea casă", spune fosta profesoară care s-a dedicat de o vreme scrisului.

Trimisă de Corpul Păcii să-i înveţe engleza pe bihoreni, Clela a rămas impresionată de ospitalitatea localnicilor şi de frumuseţea Oradiei. Tot aici şi-a găsit inspiraţia pentru o carte de memorii şi poezii pe care anul trecut a lansat-o în America, iar săptămâna trecută în locul în care i-a scris multe din pagini...

Voluntarul Păcii

Clela Reed a aterizat pentru prima oară în România în mai 2010, ca voluntar al organizaţiei Guvernului SUA "Peace Corps" (Corpul Păcii), care trimite americani în toată lumea, pentru a face o schimbare atât în propriile vieţi, ajutându-i să cunoască alte popoare, cât şi pentru gazdele lor, pe care le ajută necondiţionat.

"Atunci eram într-o perioadă dificilă, îmi pierdusem părinţii şi am simţit nevoia să fac ceva diferit", mărturiseşte femeia. Fostă profesoară de engleză, pensionară, cu copii aşezaţi la casele lor, dar fără nepoţi, Clela s-a desprins un an de casa ei din Athens, statul Georgia, pentru a sta un an şi jumătate în România.

Nu ea a ales destinaţia, ci aici a fost repartizată de Corpul Păcii, iar acum are convingerea că aşa a fost dat: ea şi familia sa aparţin confesiunii unitariene, născută în Transilvania secolului XVI, biserica pe care o frecventează în America e înfrăţită cu una de aici, iar în România a ajuns tocmai de ziua ei de naştere.

Lecţii pentru toţi

Americanca recunoaşte că înainte nu ştia mai nimic despre România, iar despre  Bihor şi Sântandrei, unde a fost trimisă, cu atât mai puţin. S-a acomodat însă rapid. Dovada: încă din primele zile de şedere a scris în jurnalul pe care îl ţinea că nu vrea să mai plece de aici.

De altfel, vreme de un an nici n-a mai plecat acasă, aşa încât a primit aici vizita soţului. În Sântandrei, Clela a oferit zilnic lecţii de engleză pentru copii la şcoală, iar după-amiaza pentru adulţi. La schimb a primit lecţii de... românism. "Am învăţat tradiţii locale: cum se sărbătoreşte în familie, Mărţişorul, cum e organizată munca într-o familie de la sat, cum se găteşte româneşte", povesteşte americanca.

Bucătăria noastră a cucerit-o definitiv, aşa că a şi învăţat reţete autohtone. Tot din primele momente a impresionat-o căldura gazdelor şi spune că a legat prietenii de durată. Are însă şi un regret: în ciuda eforturilor, n-a reuşit să înveţe limba română.

Carte cu eroi

Experienţa bihoreană a inspirat-o pe Clela şi în scrieri. Înainte să ajungă în România îşi mai pusese semnătura pe două volume de poezii, iar în anul petrecut aici a adunat zeci de pagini de jurnal şi o mulţime de poezii despre oamenii întâlniţi, locurile vizitate şi experienţele trăite. Pe toate le-a pus într-un volum lansat anul trecut în Athens.

Mărturisind că a fost impresionată şi de tăria românilor de a ieşi în stradă în 1989 pentru a scăpa de dictatură, americanca şi-a intitulat cartea "Eroul Revoluţiei ne serveşte ceai" şi i-a pus un motto măgulitor: "Poporului român, care are mai mult curaj decât crede, mai multă putere decât simte şi mai multe realizări decât recunoaşte".

Joia trecută, revenită la Oradea în vizită împreună cu soţul său, Clela şi-a lansat cartea şi aici, în prezenţa prietenilor bihoreni. "Ce minunat este să fiu iar în locurile care au inspirat cartea, lângă oamenii care mă inspiră în continuare!", a exclamat autoarea. Sub o altă formă, mărturisirea se găseşte şi în carte: "Sunt atât de multe motivele pentru care aş vrea să rămân în această complexă şi frumoasă ţară, bucurându-mă de oamenii ei, de viaţa la ţară, de mâncarea, muzica şi tradiţiile de aici...", a scris americanca.

Oradea, a doua casă

Fosta profesoară spune că în Oradea se simte în elementul ei: "Consider acest oraş a doua mea casă". De la primii paşi pe străzile urbei, arhitectura clădirilor a lăsat-o cu gura căscată. Mai mult, la fiecare plimbare prin Oradea încă descoperă alte şi alte clădiri frumoase.

De asemenea, Clela adoră faptul că natura are locul ei în oraş. De altfel, celui mai "natural" element al Oradiei, Crişul Repede, i-a dedicat o poezie plină de metafore ce descriu lunca râului drept locul în care oricine se poate lăsa dus de val.

Clela afirmă că la fiecare revenire în Oradea are surpriza să constate noi schimbări în bine, deoarece oraşul se dezvoltă şi se înfrumuseţează. "Acum am avut chiar surpriza să găsesc chiar tot oraşul sub lucrări, dar sunt convinsă că va fi şi mai frumos când voi veni data viitoare", spune ea. Pentru că Oradea este pentru ea a doua casă şi ştie că după fiecare plecare va urma şi o nouă întoarcere.

"Vreau să văd aceşti copaci româneşti / Dansând can-can, sofisticat dacă preferi / Scuturându-şi capul înfrunzit şi şosetele albe"

Strofă din poezia "Prezentându-vă copacii primăverii albi şi spălaţi", pe care Clela Reed a compus-o privind copacii văruiţi în alb dintre Oradea şi Sântandrei