Nobil, jurist, iubitor al naturii, împărat al Apusenilor, apostol al turismului, iar pentru românii din satele de munte... pricolici.
A fost cel mai de seamă pionier al turismului în Bihor, realizând din averea sa o sumedenie de trasee, unele bătute şi azi de montaniarzi. A fost primul care a amenajat Peştera Meziad pentru oaspeţi şi cel care a deschis, prin dinamitare, Peştera Vadu Crişului. Şi-a petrecut o bună parte a vieţii între minunile naturale ale Bihorului, unde lucra cot la cot cu sătenii pentru circuitele turistice, prânzind pâine şi slănină, iar pentru traseul său de suflet, Circuitul Galbenei, a locuit într-o peşteră.
BIHOREANUL vă prezintă povestea prea puţin cunoscută a exploratorului Czárán Gyula.
Fiu de nobil armean
Czárán Gyula (foto) s-a născut în 1847 în comuna Şepreuş, judeţul Arad, într-o familie de negustori de origine armeană ridicată la rang nobiliar. Vorbea maghiara şi româna, iar mai târziu, la gimnaziu, în Bratislava, a deprins şi germana. Pasionat de inginerie şi de muzică, obişnuind să cânte la pian fără partituri, a respectat, însă, dorinţa tatălui său, aceea de a studia Dreptul, întâi la Budapesta, apoi la Viena.
În 1871, a fost nevoit să abandoneze cursurile şi să se întoarcă în Arad, după ce a dezvoltat o formă severă de pneumonie şi varicelă. Cum medicii i-au recomandat aerul proaspăt de munte, Czárán a ajuns să cunoască Munţii Bihorului şi Munţii Codru Moma, îndrăgostindu-se de ei iremediabil...
Apostolul turismului
"Cele mai multe trasee turistice faimoase din Bihor, cum ar fi Circuitul Galbenei, Cetăţile Ponorului, Vadu Crişului - Şuncuiuş, au fost amenajate sau începute de Czárán Gyula", spune orădeanul Egri Ferenc (foto), inginer pasionat de natură şi autor al cărţii "Părintele turismului bihorean". Alţii i-au spus "Prinţul Oncesei" (după poiana cu acelaşi nume), "Împăratul Galbenei" sau "apostolul turismului bihorean"; cert e că Czárán şi-a meritat renumele...
În 1880, după ce a fost vrăjit de o vizită în Peştera Meziad, a făcut primele amenajări turistice din cavernă: podeţe, scări, marcaje... "Peştera de la Meziad este cea mai mare şi frumoasă din ţara noastră (n.r. Austro-Ungaria), după cea de la Aggtelek (n.r. acum sit UNESCO). Are atâtea ramificaţii încât vizitarea ei necesită 6-7 ore", a scris Czárán Gyula în primul ghid turistic al Munţilor Bihor, pe care l-a editat în 1903 la Beiuş.
Student la 45 de ani
Biografii scriu că, după ce s-a îmbolnăvit, Czárán a călătorit pentru tratamente şi prin ţări ca Italia, Austria, a vizitat Alpii Francezi, devenind şi membru al Societăţii Carpatine Ardelene (Erdélyi Kárpát Egyesület - EKE), ceea ce azi ar fi descrisă ca o asociaţie de eco-turism. În 1890, după moartea tatălui, a arendat partea sa de moşie din Şepreuş - circa 1.000 de hectare - iar din venituri şi-a finanţat proiectele turistice.
În 1892 a ajuns în Stâna de Vale. Se chema Biharfüred pe atunci şi era o zonă sălbatică, cu excepţia unor mici amenajări ale Episcopiei Greco-Catolice. Acolo s-a împrietenit cu geologul Pethő Gyula, de la care a învăţat despre minunăţiile care-l înconjoară.
Vrând să le prezinte şi altora, la 45 de ani s-a înscris la Facultatea de Silvicultură şi Mine din Banská Štiavnica (Slovacia), unde a învăţat cum să "sculpteze" trasee folosind explozibil. Din 1893, sub patronajul Societăţii Carpatine Ardelene, dar pe banii săi, a început să "cioplească" trasee prin zone spectaculoase ale judeţului Bihor.
Pricoliciul din munţi
Din primăvară până-n toamnă, Czárán Gyula locuia în Bihor, într-o cabană pe care şi-o construise în Stâna de Vale sau în camerele pe care le închiriase în Băiţa, iar iarna se retrăgea într-o vilă din Moneasa.
La început, ţăranii bihoreni s-au temut de explorator - un bărbat înalt, cu palton şi pantaloni până la genunchi, care avea ciudatul obicei să bată în lung şi-n lat pădurile, peşterile, stâncile, cheile, numărând distanţele în paşi şi desenând schiţe. Unii credeau că poate să cheme fulgerele, iar ţăranii români bănuiau că este un pricolici, adică un duh rău, unii alungându-l cu câinii, după cum se arată în biografia "Apostolul drumeţiei", scrisă în 1937 de Záray Jenő.
În timp, Czárán s-a împrietenit cu ei şi i-a învăţat că pot câştiga din turism. Închiria cai de la săteni pentru excursiile pe care le ghida, îi angaja pe cei mai vajnici să ajute la realizarea traseelor, iar pe alţii îi transforma în ghizi. "Sunt mulţi pentru care cauza noastră nu este cea a deconectării, a distracţiei, ci este problema grea a pâinii de fiecare zi. Pentru acest popor nevoiaş trebuie să deschidem noi surse de ajutorare...", spunea exploratorul.
Mii de forinţi
Unul dintre traseele pe care montaniardul le-a amenajat este Cheile Someşului Cald din zona Padiş. Circuitul a fost inaugurat în 7-10 iulie 1899, de către membrii societăţii EKE.
"Czárán Gyula a explorat complet şi exemplar zona de obârşie a Someşului. A construit o potecă de 8 kilometri, cu scări, podeţe, tuneluri şi balcoane. A construit la intrarea peşterilor balustrade de acces, iar la intrarea cheilor scări şi terase. A montat indicatoare şi a aplicat marcaje colorate", concluziona Melitskó Frigyes, preşedintele comisiei tehnice de recepţie, subliniind că exploratorul a investit "mii de forinţi din averea sa".
Traseul include o oprire la Peştera Cetatea Rădesei, explorată întâi de Czárán şi apoi de Emil Racoviţă, precum şi o vizită în Canionul Moloh (foto), pe care nobilul armean l-ar fi botezat după un zeu fenician.
(sursa foto: bihorinimagini.ro)
Deschizător de peşteri
Exploratorul a deschis pentru prima oară, cu dinamită, în 1903, Peştera Vadu Crişului, despre care până atunci doar se bănuia că există, dincolo de izvorul vizibil. Alături de muncitorii săi, a realizat şi traseul turistic Vadu Crişului - Şuncuiuş.
"Cu ce rafinament a proiectat poteca şerpuindă printre copaci, puncte de belvedere, stânci periculoase cu balustrade şi coborâşuri ca-n poveşti! Nu voi uita niciodată cum l-am văzut, într-o zi de lucru ploioasă, când am pornit pe drumul lunecos să-l invit la masă. Cheile răsunau de exploziile repetate şi, când am ajuns la muncitori, se întrezărea în spatele fumului chipul marelui turist. În geantă avea pâine şi slănină. Nu accepta invitaţii de prânz şi mic dejun. Îi plăcea să mănânce cu muncitorii lui, în mijlocul naturii", mărturisea parohul din Vadu Crişului, Veress István, adăugând că exploratorul purta cu el operele lui Homer, Petőfi şi Byron.
Tot Czárán a realizat şi dificilul circuit Cetăţile Ponorului, într-o zonă despre care localnicii se temeau că-i bântuită, construind balcoane de belvedere. După ce, degradându-se, au devenit periculoase, au fost demontate în urmă cu câţiva ani.
(sursa foto: bihorinimagini.ro)
Paradisul lui Czárán
Zona sa preferată a fost, însă, bogatul areal din jurul Văii Galbena (Parcul Natural Apuseni, bazinul Padiş). "Această lucrare, cea mai dragă lui, l-a făcut să revină mereu şi să facă îmbunătăţiri. Unde până atunci nu a păşit picior de om, a creat prin explozii, cu târnăcopul, cu lopata, un paradis pământean, şi astăzi o perlă în Munţii Bihor", scrie Egri Ferenc.
Circuitul Galbenei - cu poteci separate pentru călăreţi şi pentru plimbăreţi - a fost inaugurat în 1901, cu mulţumiri adresate episcopului greco-catolic Mihai Pavel, "proprietarul nobil al celor mai frumoase locuri". Pe ceilalţi prezenţi la eveniment Czárán i-a numit "cuceritori ai acestor piscuri", care au scăpat din "prizonieratul apăsător al celor patru pereţi".
(Cascada Evantai, de pe Circuitul Galbenei)
Făcută de diavoli, împodobită de îngeri...
În anii ce au urmat, exploratorul şi-a făcut un obicei din a fi ghid printre frumuseţile Bihorului, organizând excursii de la Stâna de Vale la Meziad. În octombrie 1904, le-a propus oaspeţilor săi, veniţi din lumea bună clujeană, să transforme această expediţie într-un soi de bal, rămânând în peşteră peste noapte. Asta pentru că în zonă nu se găseau cazări, iar drumul dura ore întregi.
La sosire, săteni din Budureasa i-au aşteptat cu ceai fiert şi cină. Apoi, turiştii au coborât în cavernă, spre lumea "construită de diavoli, dar împodobită de îngeri", cum o descria exploratorul. Se foloseau făclii, iar pentru luminarea frumuseţilor din subteran, şi benzi de magneziu.
Şampanie în subteran
Oaspeţii au povestit că au văzut în subteran "turnul din Pisa", "palmierul", "grădina copiilor" şi "tronul lui Napoleon", cum denumise Czárán câteva dintre formaţiunile (stalactite, stalagmite, coloane) din Peştera Meziad (foto).
După miezul nopţii, participanţii la "balul" din peşteră au ajuns la "Fântâna lui Iacob", o zonă cu lacuri răsfirate. "Aici ne-am odihnit o oră întreagă, timp în care "explodau" una după alta sticlele cu şampanie aduse de gazda grupului. Nu au lipsit toasturi şi urale: Trăiască Czárán! Trăiască Palkovics! Trăiască doamna Ruzitska, prima turistă a Clujului, care rezistă fizic mai bine decât noi toţi!", au descris oaspeţii atmosfera. De altfel, şampania era o atracţie a expediţiilor lui Czárán - de multe ori sticlele erau amplasate dinainte, strategic, pe traseu, fiind "descoperite" de vizitatori cu bucurie.
Turiştii au ieşit la suprafaţă abia la 5 dimineaţa, iar după o scurtă odihnă şi micul dejun au pornit spre Bratca, unii călare, alţii pe jos, căci o parte din cai, ghinion, fugiseră în timpul nopţii...
Hotel Galbena
În 1905, exploratorul arădean a reluat lucrările în Cheile Galbenei. El şi muncitorii şi-au improvizat o locuinţă într-o peşteră, pe care o numeau cu umor "Hotel Galbena". Paturile de tabără erau acoperite cu ramuri de brad, scaunele erau trunchiuri de copaci, iar în fundul peşterii erau depozitate şi lăzi cu dinamită.
Acolo îşi caza Czárán şi vizitatorii, fie ei şi din lumea bună. Unul dintre prietenii lui, dr. Szádeckzy Gyula, geolog clujean, a povestit, după ce a văzut realizările din zonă: "I-am şi spus proprietarului care ne-a venit în întâmpinare că a devenit Împăratul Galbenei". Între oaspeţii lui Czárán s-a numărat şi Miss Rose Le Quesne, sculptoriţă engleză, care a lăudat frumuseţile găsite în Bihor.
Cu inima frântă
Cu stilul său atipic de viaţă, exploratorul nu s-a căsătorit niciodată şi nu a avut copii, deşi i-a îndrăgit pe micuţii de prin sate, cărora le spunea poveşti despre zâne şi misterele peşterilor. Întrebat de ce nu şi-a găsit soţie, ar fi răspuns: "Poate cineva să aibă o căsnicie cu o persoană care nu este acasă 8 luni din an?".
După ce problemele de sănătate i s-au accentuat, în ianuarie 1906, la 58 de ani, Czárán Gyula a murit la Moneasa, unde a şi fost înmormântat. În toamna anului 1905, Czárán a parcurs, fără să ştie, pentru ultima oară Circuitul Galbena, pe care l-a părăsit cu inima frântă - au povestit apoi prietenii săi - fiindcă în zonă începuseră exploatările de lemn, care îi distrugeau paradisul.
"Nu pe mine să mă slăviţi, ci preamăriţi natura care a dat naştere acestor frumuseţi", obişnuia să spună când era lăudat. Prea mulţi nu îi urmează nici astăzi îndemnul...
"S-a adeverit că la trecerile înguste, doamnele ar trebui să poarte mai degrabă haine bărbăteşti, cizmele şi pantofii ar trebui potcoviţi, iar pentru doamnele mai voluminoase n-ar strica o cură de slăbire înaintea acestei excursii"
Recomandare din 1903 a unui anume Fábian Lajos, păstrată în cartea de oaspeţi din cabana lui Czárán Gyula de la Stâna de Vale
PE URMELE LUI
Bust în Oradea
În memoria "părintelui turismului bihorean", Egri Ferenc a înfiinţat în Oradea Fundaţia Czárán Gyula, care a iniţiat şi în 2008 a obţinut amplasarea bustului exploratorului în Parcul Libertăţii. În urma demersurilor aceleiaşi fundaţii, o stradă din Oradea, la ieşirea spre Arad, îi poartă numele.
Din 2005, în amintirea pionierului, fundaţia omonimă, în colaborare cu Asociaţia Eco-Mountain Transilvania, organizează drumeţii în Apuseni, intitulate "Pe urmele lui Czárán Gyula", care ating o parte dintre circuitele create de acesta. Cea mai recentă ediţie a avut loc luna trecută.