Unul din pionierii judoului orădean, Alexandru Chirilă, tatăl multiplei campioane la kyokushin Anca Wallmen-Chirilă, a rămas fidel sportului pe care l-a practicat atât ca sportiv, cât şi ca antrenor.

Cunoscut în judoul românesc mai ales prin activitatea de antrenorat, Chirilă a câştigat încrederea preşedintelui Federaţiei Internaţionale de Judo, Marius Vizer, la sugestia căruia a fost trimis în Armenia pentru a realiza o serie de seminarii şi instructaje. În acelaşi timp, la lotul olimpic de judo al României activează ca antrenor secund un maestru al judoului nord-coreean, Han Chang Hi, venit la Oradea tot în urma recomandării lui Marius Vizer.

BIHOREANUL vă prezintă două portrete în oglindă, ale unor antrenori din două ţări atât de diferite, dar al căror numitor comun e unul: dragostea fără margini pentru judo.

Un orădean la Erevan

14 Marius Vizer_1.jpgÎn urmă cu un an, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Judo, Marius Vizer (foto), a luat o decizie importantă privind regulamentul de judo, pentru a creşte spectaculozitatea acestui sport care părea să fi ajuns într-un con de umbră pe plan mondial. Pentru că tehnicile din luptele libere şi mai ales din sambo, sport practicat în masă în ţările ex-sovietice, au început să se impună în faţa procedeelor tradiţionale din judo, Vizer a simţit nevoia să pună capăt acestei influenţe, aducând judoul la vechile sale valori, la rădăcini.

Pentru aceasta, a ales un orădean, pe Alexandru Chirilă, ca să-l trimită să propovăduiască vechiul cod al judoului într-una din aceste ţări, îndepărtata Armenie. Ajuns astă-vară la Erevan, profesorul a găsit acolo o deschidere totală din partea antrenorilor de la loturile naţionale şi de la cluburi faţă de ideea de a reveni la tradiţiile acestui sport.

Cunoscutul antrenor s-a confesat BIHOREANULUI şi a declarat că este impresionat de ceea ce a văzut în Armenia. "În viaţa mea nu am mai întâlnit asemenea preocupare pentru judo. Am fost primit de ministrul Sportului într-o clădire unde pe fiecare perete vedeai doar poze cu judoka şi luptători. Pentru ei sportul individual e primordial, nu cel de echipă, ca la noi. Am condus acolo seminarii de la care nu a lipsit nici un antrenor de la cluburile importante. În noua viziune a Federaţiei Internaţionale se pune accent pe latura spectaculară a întrecerilor, eliminându-se în mare parte prizele la picioare. Drept urmare, la ultimul Campionat Mondial care a avut loc în Japonia numărul de victorii prin ippon a crescut", explică Alexandru Chirilă.

Mănâncă judoul pe pâine

"Planul iniţial a fost să stau în Armenia până la Jocurile Olimpice din 2012, dar am revenit acasă din cauza unor probleme de familie şi ale celor de la firmă. Şi totuşi, cât am stat acolo mi-am putut da seama că armenii au un potenţial extraordinar. Sunt foarte receptivi şi dornici să facă judo nu doar la nivel de performanţă, dar şi ca sport de masă. Mănâncă judo pe pâine", spune antrenorul orădean, a cărui prezenţă la Erevan s-a dovedit benefică pentru implementarea regulilor dorite de Federaţia Internaţională.

Chirilă afirmă că, pentru armeni, a fi campion de judo înseamnă a fi erou naţional. "Fac totul pentru a deveni cei mai buni. Sunt adevăraţi luptători şi la concursuri, dar şi la antrenamente. Iar statul îi recompensează cu adevărat, cum se întâmpla şi la noi înainte de 1989. Pentru o medalie importantă, sportivii şi antrenorii primesc o maşină sau o casă".

În ascensiune

14 Gagik Tsarukyan.jpgPrezenţa unui delegat FIJ a stârnit şi interesul preşedintelui Comitetului Olimpic Armean, Gagik Tsarukyan (foto). Un personaj puternic şi cu o popularitate care se compară cu cea a şefului statului. "Am fost primit de el. Este un om foarte bogat, care deţine cele mai importante hoteluri, baze sportive, renumita fabrică de cognac Arat şi multe altele. La atâţia bani, nu mă mai mir că vor să ajungă o putere în judoul mondial".

În Armenia, o ţară cu un potenţial încă nevalorificat, practicarea sportului tinde să devină un mod de viaţă, povesteşte Chirilă. Iar judoul este ramura cu cel mai mare număr de sportivi legitimaţi. "La 3,5 milioane de locuitori, există 3.500 de sportivi legitimaţi la 28 de cluburi. Cam tot atât cât avem noi la aproape 20 de milioane. Şi numărul lor creşte mereu", zice profesorul orădean.

Arc peste timp

În anul 1975, un nord-coreean, Han Sang Ho, venea în România, ţară care pe atunci învăţa abecedarul judoului. Timp de doi ani, asiaticul care îşi făcuse un nume mare în judo mai ales că a pregătit şi naţionala Cubei, a încercat să scoată campioni din judoka noştri. Acum, după 35 de ani, fiul său, Han Chang Hi, a fost numit antrenor secund la lotul olimpic al României, care se pregăteşte la Oradea pentru Jocurile Olimpice din 2012. Iar cum Marius Vizer doreşte cel puţin repetarea performanţei obţinute de campioana Alina Dumitru la Beijing, a apelat la tehnicianul nord-coreean.

La cei 50 de ani împliniţi, acesta se bucură de o bună apreciere internaţională. Modest şi harnic, Han îşi pune mari speranţe în sportivii care i-au încăput pe mână. "Sunt foarte talentaţi, dar mai au mult de muncă. Le lipseşte ambiţia şi nu sunt destul de spartani. Trebuie să se pregătească mai mult dacă vor rezultate", spune, fără menajamente, tehnicianul, unul dintre extrem de puţinii nord-coreeni care au privilegiul, tocmai datorită sportului, să călătorească peste hotarele ţării sale atât de izolate.

Pe acelaşi drum

Venirea lui Han Chang Hi în România are şi altă încărcătură în afara celei profesionale. "Am aflat multe despre România de la tatăl meu. El a fost cel care m-a sfătuit să accept propunerea venită de la Marius Vizer. În plus, am dorit să văd locurile unde a lucrat el. Am vizitat Iaşiul, Bucureştiul, Sibiul, oraşe foarte frumoase şi unde judoul şi-a păstrat tradiţia", s-a destăinuit antrenorul BIHOREANULUI.

Dacă munca sa va aduce medalii, atunci coreeanul ar putea rămâne mai departe în România. El şi-o doreşte, s-a ataşat de aceste meleaguri şi speră că, la fel ca tatăl său, să-şi lege numele de istoria judoului românesc. Mai rămâne să-l ajute şi propriii elevi. Adică să pună osul la muncă.