În sutană "verde": Preotul Mihai Fechetă învaţă copiii să protejeze creaţia lui Dumnezeu, adică natura

Cea mai mare parte a oamenilor cred într-o divinitate care-i ajută, care ţine cont de faptele lor bune şi de cele rele şi care, la finalul vieţii pământeşti, îi va răsplăti pe măsură. Însă mulţi credincioşi "despart" religia de lucrurile pământeşti, fără să perceapă că tot ce-i înconjoară este parte a ansamblului divin.

Părintele greco-catolic Mihai Fechetă, membru al Congregaţiei Don Orione, promovează printre credincioşii orădeni şi un alt fel de respect faţă de Dumnezeu: unul ce include şi respectul faţă de creaţia Sa. "Rolul principal al oricărei religii este să-l pună în legătură pe om cu Dumnezeu. Dar niciuna nu-l poate lega fără să ţină cont de creaţie", spune preotul. Aşa că, atât prin vorbe, dar mai ales prin faptele sale din fiecare zi, educă orădenii, mari sau mici, să respecte natura şi tot ce-i înconjoară. Pentru că în ea se găseşte Divinitatea...

Unde e nevoie

Născut în judeţul Neamţ, preotul s-a obişnuit să schimbe destul de des locul pe care-l numeşte "acasă". Dar n-a pribegit niciodată în van, pentru că de fiecare dată a fost trimis acolo unde era nevoie de el.

În 1994, Mihai Fechetă, pe atunci în vârstă de 22 de ani, a luat drumul Romei, pentru a studia Filosofia şi Teologia. Cursurile urmate în cadrul Congregaţiei Don Orione s-au întins pe o perioadă de zece ani, vreme în care, vară de vară, cursanţii erau trimişi în diferite zone ale Italiei sau chiar în alte ţări, pentru a contribui fie la educaţia unor copii, fie la ajutorarea bolnavilor sau a bătrânilor. "Un fel de practică...", explică părintele Mihai.

Congregaţia a intrat în Oradea în 1991 sub denumirea de Societatea de Binefacere Don Orione, cu scopul de a oferi o altfel de educaţie elevilor din oraş.

Continuitate cu pasiune

În 2005, capii congregaţiei din Italia au decis ca părintele Mihai să vină la Oradea, cu misiune de coordonator. "Aşa e la noi: stai câţiva ani într-o comunitate, apoi mergi într-alta şi continui ceea ce predecesorul tău a făcut, căutând să faci ceea ce lipseşte, folosindu-te de propriile pasiuni". Iar între pasiunile părintelui-călugăr curăţenia şi disciplina sunt la loc de cinste. Aşa că, de când a preluat frâiele în oraşul de pe Criş, a pus mare preţ pe ele în tot ce-a făcut.

Modest, se fereşte să vorbească despre el, spunând mereu că mai lăudabile sunt activităţile elevilor şcolii. Ce-a făcut, totuşi, se vede: sub îngrijirea sa, centrul Don Orione din Ioşia, care cuprinde o parohie, o şcoală şi o grădiniţă, cu terenuri de sport, spaţii verzi, locuri de joacă şi chiar şi o mică grădină zoologică, s-a împânzit cu afişe prin care trecătorii sunt rugaţi să respecte curăţenia. A fost doar primul pas în procesul de insuflare a spiritului frumosului şi ecologiei printre membrii congregaţiei.

Natura, creaţie divină

Unde se întâlnesc religia şi ecologia? "Vorbim de divinitate, dar e important să-l cunoaştem pe Dumnezeu. Iar prin natură ajungem mai uşor la El", spune părintele Mihai. Promovând mereu natura ca rezultat al creaţiei, preotul îi învaţă pe cei din jur să respecte pădurile, aerul, apa şi tot ce ne înconjoară aşa cum Îl respectă pe Dumnezeu. "Natura nu e un idol, este în folosul omului, dar trebuie respectată", spune preotul.

Cea mai mare parte a atenţiei sale părintele Mihai o dedică micuţilor, însă la fel de stăruitor le vorbeşte şi celor mari despre importanţa ocrotirii mediului. Credincioşii povestesc cum părintele îi îndeamnă să planteze arbori şi să-şi îngrijească spaţiile verzi, iar acum, când Primăria a declanşat curăţenia de primăvară, să iasă şi ei să-şi cureţe spaţiile dintre case şi dintre blocuri.

Cot la cot cu copiii sau cu voluntari adulţi, preotul participă la mai toate activităţile membrilor congregaţiei. La fiecare sfârşit de săptămână, societatea organizează întâlniri: sâmbata e ziua cercetaşilor, iar duminica a Oratoriului. Cercetaşii orionini nu diferă de alţi colegi: merg cu cortul în natură, învaţă să se descurce în mijlocul ei şi să o respecte. Oratoriul este un ansamblu de ateliere, unde elevii cântă, dansează, fac sport sau pur şi simplu se joacă. Printre activităţi sunt incluse, însă, periodic, şi plantări de arbori şi de flori, îngrijirea zonelor verzi din jurul şcolii, dar şi marcarea unor evenimente precum Earth Hour, prin care se promovează reducerea consumului de energie electrică.

Nu în ultimul rând, părintele îi învaţă pe elevi să fie milostivi. Îi duce mereu printre copiii săraci, care au mult mai puţin decât ei, atât pentru a-i ajuta, cât şi pentru a deveni mulţumiţi cu ceea ce au. "O dată pe lună aducem copii mai necăjiţi de la alte şcoli, le oferim mâncare şi apoi ne jucăm împreună, cu toţii", exemplifică preotul.

Şi duhovnic, şi şofer

De fiecare dată când are ocazia, preotul scoate elevii în excursii şi drumeţii. "Avem propriile mijloace de trasport", spune el cu mândrie, mai ales că a făcut şcoala de şoferi pentru a putea conduce autobuzul, astfel încât le este şi şofer tinerilor.

Cu blândeţe şi răbdare, părintele îi îndeamnă pe copii să privească natura ca pe camera lor, în care trebuie să se simtă bine, fără să o distrugă. E convins că doar prin educarea celor mici în spirit ecologic omenirea are şanse să reducă poluarea şi celelalte distrugeri. Pentru că, aşa cum se vede, oamenii mari sunt, din păcate, cel mai adesea indiferenţi faţă de ceea ce-i înconjoară.

Părintele Mihai le explică tuturor că păcatul făcut de om în societate şi natură e la fel de grav precum o omucidere sau o sinucidere. Căci urmările le simţim în timp, şi tot pe pielea noastră...