În paralel cu depunerile de coroane de la statuia lui Aurel Lazăr, cărturarul orădean în casa căruia a fost semnată declaraţia de autodeterminare care a constituit baza marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, reprezentanţii UDMR au organizat vineri la prânz alte festivităţi, cu o altă semnificaţie. Depunerile de coroane de la Biserica Sfântul Ladislau, din faţa Primăriei, s-au încheiat în acorduri de cântece maghiare şi cu intonarea imnului de stat al Ungariei.

Festivităţile au fost organizate de UDMR Bihor, cu începere de la ora 14, la placa comemorativă montată pe faţada laterală a bisericii. În momentul începerii, pe trotuarul şi în parcarea din faţa clădirii erau adunate 50 de persoane, între care preşedintele executiv Szabo Odon, fosta viceprimăriţă Biro Rozalia - consilier local şi preşedinte al Consiliului Reprezentanţilor Unionali al UDMR, alături de consilierii municipali Pasztor Sandor, Huszar Istvan, Sarkozi Zoltan şi Szabo Jozsef şi de consilierul judeţean Szabo Jozsef.

"Obligaţii" maghiare

"Este un moment important de comemorare a eroilor care au murit să apere podul de peste Criş, executaţi de fascişti", a comentat Pasztor Sandor.

"Cei 12 maghiari care au murit să apere podul semnifică şi ei ceva pentru comunitatea noastră. De mult timp cerem municipalităţii să includă şi această sărbătoare a maghiarilor din Oradea în Toamna Orădeană. Nu ne ascultă nimeni, dar noi suntem obligaţi în fiecare an să ascultăm discursurile despre eliberarea Oradiei de hortişti, de unguri", a comentat sarcastic Szabo Odon, preşedintele executiv al UDMR Bihor.

În scurte alocuţiuni, şefii UDMR, între care Biro Rozalia şi Szabo Odon, au punctat semnificaţia zilei de 12 octombrie pentru comunitatea maghiară locală, ca fiind cea în care, în 1944, 12 orădeni de etnie maghiară ce s-au opus dinamitării podului de peste Crişul Repede ar fi fost fost executaţi de "trupele hitleriste aflate în retragere", după cum reiese şi din textul de pe placa montată pe faţada bisericii Sfântul Ladislau. A urmat apoi momentul depunerilor de coroane, în acordurile unui cântec patriotic maghiar - Szozat.

La încheierea momentului comemorativ, UDMR-iştii au pus la boxe imnul Ungariei, intonat în cor şi de asistenţa înflăcărată. Au mai participat şi reprezentanţi din partea Episcopiei Romano-Catolice, ai Colegiului Mihai Eminescu şi ai Teatrului Szigligeti.

Pe banii cui?

Printre coroanele şi jerbele omagiale se afla şi una ce purta menţiunea "Consiliul Judeţean Bihor, in memoriam", care a fost depusă de către consilierul judeţean Szabo Jozsef.

Interpelat pe această temă, Cristian Bodea, şeful de cabinet al preşedintelui CJ Bihor, a declarat că instituţia pe care o reprezintă nu a confirmat participarea la evenimentul organizat de UDMR. El a mai precizat că miercuri, 10 octombrie, pe adresa CJ Bihor a venit o invitaţie din partea UDMR, adresată Consiliului Judeţean, dar în atenţia vicepreşedintelui Kiss Alexandru, căruia i se solicita participarea la manifestare.

"Preşedintele CJ Bihor, Cornel Popa, nu a semnat referatul pentru cumpărarea coroanei de flori, dar aceasta fusese deja cumpărată în avans. A fost exces de zel al unui angajat al nostru. Ne-am sesizat şi vom cerceta să vedem cine este vinovat", a spus Cristian Bodea.

În invitaţia adresată de UDMR lui Kiss scrie clar care e semnificaţia evenimentului organizat la Biserica Sfântul Ladislau: "În cinstea eroilor care şi-au pierdut viaţa în lupta pentru apărarea podului din Piaţa Unirii, în 1944".

În cinstea hortiştilor

Istoricii români dau însă o cu totul altă interpretare evenimentului. "În luptele care s-au dus în 1944 pentru eliberarea Oradiei la podul de peste Criş, cei care apărau podul erau hortişti, iar cei care voiau să îl recupereze erau soldaţi români. S-a implicat şi populaţia civilă, şi e foarte posibil să fi fost victime din rândul acesteia. Însă eu nu cunosc să fi avut loc execuţii ale unor maghiari în acele lupte. În istoriografia română nu se vorbeşte despre aşa ceva. Oricum, luptele s-au dus în perioada sfârşitului lunii septembrie şi începutul lui octombrie, deci nu prea are legătură cu ziua de 12 octombrie, când Oradea era deja eliberată", a declarat pentru BIHOREANUL istoricul Gabriel Moisa.