Aşa cum arătam săptămâna trecută, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, care a fost publicată în Monitorul Oficial în 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a stabilit că poti fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie toate hotărârile pronunţate în apel în litigiile evaluabile în bani, indiferent dacă acestea sunt pronunţate de către curţi de apel sau de către tribunale.

Această decizie este cea mai importantă în materie civilă cu privire la noile coduri prin efectele pe care le produce, respectiv prin acordarea dreptului la recurs în casare în numeroase situaţii.

Cu ocazia pronunţării acestei decizii, Curtea Constituţională şi-a reconsiderat jurisprudenţa tocmai datorită reevaluării standardului de protecţie pe care îl asigură art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, în sensul reducerii marjei de apreciere a legiuitorului în domeniul căilor extraordinare de atac şi al sporirii garanţiilor care însoţesc accesul liber la justiţie în condiţiile în care şi căile extraordinare de atac reprezintă un aspect al accesului liber la justiţie.

Curtea reţine că recursul este o cale de atac extraordinară, iar nu o cale de atac excepţională. Calificarea acestei căi de atac ca fiind extraordinară nu îi ataşează şi tipologiile de hotărâri care pot fi supuse acesteia, ci vizează numai motivele pentru care poate fi exercitată. Prin urmare, stabilirea hotărârilor judecătoreşti susceptibile de recurs trebuie să ţină cont de natura acestui remediu procesual, iar nu de alte criterii artificial create care să excludă de la acest remediu procesual o multitudine de persoane, fără a avea o justificare obiectivă şi raţională.

Ca urmare a publicării deciziei, vor putea fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie toate hotărârile pronunţate în apel de către curţile de apel şi de către tribunale în litigiile evaluabile în bani care nu sunt exceptate, printr-o normă specială de la posibilitatea exercitării recursului la Instanţa Supremă. Aceasta va stabili, pe cale jurisprudenţială, dacă vor putea fi atacate doar hotărârile pronunţate după data publicării deciziei Curţii Constituţionale sau şi hotărârile pronunţate anterior pentru care nu se împlinise termenul de recurs la data publicării deciziei.