Aşa cum arătam într-un material precedent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată de Procurorul General al României să pronunţe o decizie de unificare a practicii judiciare prin care să stabilească dacă avocatura poate sau nu să fie practicată şi de către alte persoane decât cele care fac parte din Barouri.
Mai precis, Instanţa Supremă a fost investită în vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor art. 348 din Codul penal (corespondent al art. 281 din Codul penal anterior), în ipoteza exercitării activităţilor specifice profesiei de avocat de către persoane care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995, republicată.
Prin Decizia nr. 15/21.09.2015 pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte a stabilit: "Fapta unei persoane care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituie infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prevăzută de art. 348 Cod penal".
Decizia urmează să fie redactată iar apoi publicată în Monitorul Oficial. Din momentul publicării, interpretarea dată de Instanţa Supremă devine obligatorie pentru toate organele judiciare penale din România.
Ca urmare a acestei interpretări oficiale şi obligatorii, parchetele şi instanţele nu vor mai putea pronunţa soluţii de clasare sau de achitare faţă de persoanele care practică ilegal avocatura. Astfel, toţi cei care au practicat sau practică ilegal profesia de avocat, sub pravanul unor barouri "private" cu diverse denumiri, urmează să răspundă în faţa legii penale pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii.
Decizia Instanţei Supreme reprezintă un element de normalitate înr-un sistem judiciar în care a fost nevoie de ani de zile pentru a se explicita noţiunea de avocat.