Aceasta este întrebarea la care va trebui să răspundă Curtea Constituţională ca urmare a sesizării cu o excepţie de neconstituţionalitate vizând texte de codul penal care condiţionează aplicarea unei pedepse cu suspendare de acordul făptaşului pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.
În concret, la începutul săptămânii trecute am invocat o excepţie de neconstituţionalitate care ar trebui să corecteze încă una dintre multele probleme ale noii legislaţii penale intrate în vigoare în anul 2014.
Potrivit legii în vigoare, pentru a beneficia de amânarea executării pedepsei sau suspendarea executării acesteia, persoana acuzată trebuie să îşi dea acordul pentru muncă în folosul comunităţii.
Problema practică este aceea că mulţi inculpaţi nu se prezintă la proces şi, astfel, ajung direct la închisoare, deşi fapta comisă era o "găinărie" şi, dacă se prezentau la judecată pentru a-şi da acordul, aproape cert primeau o condamnare "fără executare". Dacă s-ar face o statistică, cred că rezultatele ar fi îngrozitoare.
Din perspectivă legală, autorii acestei "inovaţii" au susţinut şi continuă să susţină că nu poţi obliga un om la muncă fără bani în lipsa acordului acestuia, pentru că ar fi muncă forţată. Logica, însă, se opreşte aici şi nu se răspunde la întrebarea: care valoare e mai importantă, libertatea sau dreptul de a refuza munca?
Mai mult, legiuitorul nostru, în înţelepciunea lui dovedită omite că în anul 2009 Curtea Constituţională a stabilit că, în materie contravenţională, se poate înlocui amenda cu muncă în folosul comunităţii fără acordul contravenientului pentru că, altminteri, această sancţiune (munca în folosul societăţii) nu ar putea fi aplicată niciodată.
În aceste condiţii, s-a ajuns la o situaţia tipic românească. Dacă săvârşeşti o contravenţie, adică o faptă minoră (spre exemplu ai trecut strada prin loc nepermis sau ai aruncat un muc de ţigară pe stradă) şi nu plăteşti amendă, vei fi obligat la muncă chiar şi fără voia ta, în timp ce, dacă comiţi o infracţiune minoră (spre exemplu o conducere fără permis), statul te "protejează" şi nu te lasă să munceşti neplătit fără acordul tău, preferând să oblige judecătorul să te trimită direct la "pârnaie".
Rămânem cu speranţa că, măcar acum, Curtea Constituţională va înţelege aberaţia şi o va corecta, lăsând judecătorului dreptul de a aprecia cum trebuie să execute pedeapsa fiecare persoană condamnată.
Până atunci, în lipsa muncii, care este - nu-i aşa? - "brăţară de aur", se vor utiliza în continuare "brăţări" dintr-un alt metal, mai puţin preţios...