Poate părea zgârcenie, dar îndemnurile de mai sus reflectă o necesitate a lumii moderne: aceste deprinderi trebuie să devină o obişnuinţă. Străbunicii noştri le aveau, pentru că pur şi simplu nu-şi permiteau să risipească apa, petrolul lampant, cărbunii, lemnele de foc.
Dacă obiceiurile lor ecologiste erau dictate de motivaţii financiare, ale noastre au rădăcini mai complexe. Declarativ, toţi vrem o lume curată, să respirăm fără teamă că în aer sunt sulfaţi, nitraţi şi monoxid de carbon, să bem liniştiţi apa de la robinet, să ne bucurăm de munţii împăduriţi! Dar pentru asta trebuie să şi facem ceva.
Acţiunile noastre merg de la gesturi mărunte la acţiuni de amploare. În timp ce acţiunile de amploare sunt coordonate de organizaţii şi autorităţi, gesturile mici sunt la îndemâna oricui: stinge lumina când nu eşti în încăpere; nu folosi maşina pentru drumuri scurte; nu lăsa încărcătorul telefonului mobil în priză după ce bateria s-a încărcat. Avem, de pildă, obiceiul să lăsăm aparatura electronică în "stand-by", fără a realiza că aşa se risipeşte în Europa 45% din energia care ar putea acoperi necesităţile unei ţări de mărimea Belgiei.
Pe lângă gesturile mărunte, trebuie să existe susţinere reciprocă între ONG-uri, cetăţeni şi administraţie. Dacă Primăria modernizează platformele de depozitare a deşeurilor, cetăţenii trebuie să colecteze selectiv, căci nu-i deloc greu să arunci plasticul în tomberonul cu capac galben. Însă nouă nu prea ne pasă şi aruncăm în continuare deşeurile la grămadă.
Asociaţiile de proprietari au şi ele rolul lor, să se asigure că tomberoanele şi ţarcurile sunt închise, iar dacă firma de salubritate nu şi-a făcut bine treaba, să sesizeze imediat. Reacţia aceasta ne cam lipseşte. Trebuie deci să comunicăm şi să luăm atitudine dacă lângă noi se întâmplă ceva ce contravine respectului pentru mediu. Adică, să nu mai fim nepăsători!
Adriana Lipoveanu, consilier local PNL