Crăciunul n-a fost niciodată mai frumos pentru familia Hainer. Fiul cel mic, Attila, a ajuns cunoscut în toată ţara, l-au văzut toţi prietenii "în televizor" şi a reuşit să câştige locul al doilea la emisiunea "Dansez pentru tine".
Oricât de frumoase au fost dansurile perechii Hainer şi Nicoleta, e clar că publicul a fost impresionat şi de povestea orădeanului care, în ciuda prejudecăţilor de care s-a lovit toată viaţa din cauză că este ţigan, lucrează încă de la 16 ani şi îşi ajută părinţii bolnavi.
Casa din cameră
"E şi bine, şi rău", răspunde Attila Hainer, întrebat cum se simte din nou acasă. Timp de două luni tânărul de 23 de ani a locuit la Bucureşti, unde a dansat visând să câştige marele premiu şi, astfel, să cumpere o casă pentru familia lui. Tatăl Ioan, mama Rozalia, fratele mai mare Janos şi Attila locuiesc acum într-o cameră lăsată de bunici, cealaltă încăpere a imobilului fiind ocupată de alte rude.
Mai au un mic hol, unde gătesc pe un aragaz, şi o baie doar cu WC şi chiuvetă. Aici s-au mutat cu 6 ani în urmă, când au rămas fără casa revendicată pe care le-o atribuise Primăria. "Şi aia tot cu o cameră era, da' aveam bucătărie şi o baie", zice femeia. Aşadar, Hainer, cum îi zic amicii, a crescut tot în condiţii precare. "Abia când am mers la un prieten şi mi-a zis "Hai în camera mea" mi-am dat seama că eu nu am aşa ceva".
Lacrimi de Crăciun
Până în urmă cu 8-9 ani ambii părinţi lucrau. Tatăl a început în mină la Petroşani, unde a făcut armata, iar apoi timp de 21 de ani a fost strungar la Electrometal. Mama a lucrat la mai multe fabrici de pantofi, dar şi vânzătoare în piaţă. "Ultimu' patron m-o prostit că mi-i băgată cartea de muncă şi 8 ani o ţinut-o la el acasă", zice cu amărăciune femeia. Între timp, ea s-a îmbolnăvit de tromboză la picioare, iar soţul are probleme cu nervii şi coloana. Ar trebui să plătească lunar sute de lei pe medicamente, în condiţiile în care singurul lor venit, pensia de boală a bărbatului, depăşeşte cu puţin 400 lei.
Rozalia şi Ioan zic, însă, că nici când lucrau amândoi nu le-a fost uşor. "Ţiu minte că într-o iarnă am mers cu copiii în parc şi le-am zis să ne jucăm cine poate strânge mai multe crenguţe. Da' io eram în spatele lor cu un geamantan şi le adunam să avem ce pune pe foc", povesteşte mama. Nici Crăciunul nu era mai vesel. "Aveam un televizor vechi alb-negru şi am făcut rost de bani să cumpărăm unul color, pe care l-am lăsat sub brad. Şi amu ţiu minte cum stăteau amândoi pruncii în genunchi şi pupau cutia", zice femeia, iar amintirea îi aduce lacrimi în ochi.
Te fură ţiganii...
Cât le-a fost de greu, Rozalia şi Ioan tot au vrut ca micuţii să aibă şcoală. "Noi am fost 8 fraţi şi pe mama, care nu ştia nici să se semneze, n-o interesa dacă merem sau nu la şcoală", explică orădeanca. Numai că etnia i-a făcut probleme lui Attila şi la şcoală. "Mai aud şi amu cum zice cineva pe stradă la copilu' lui "Hai aici, că te fură ţiganii". Nu se juca nimeni cu mine. La început mă uitam în oglindă, credeam că sunt urât sau ceva...", îşi aminteşte dansatorul de frământările copilăriei. "El le punea toate pe suflet", îl completează şi mama.
Efectele marginalizării s-au văzut mai târziu, la profesională. "Am început şi eu să iau atitudinea de ţigan. Am devenit golan şi făceam scandaluri. Dar m-a oprit un profesor şi mi-a zis că eu nu sunt de fapt aşa. No, din ziua aia m-am lăsat de prostii". Conştiincios, Attila ar fi vrut să continue şi cu liceul, dar cum părinţii nu mai lucrau, la 16 ani l-a urmat pe Janos şi s-a angajat la un depozit, unde a şi rămas până în prezent. Lunar, fraţii dau bani şi bonuri în casă şi contribuie la medicamentele părinţilor. "Mă doare că la vârsta asta trebe să mă ţină ei, doi copii. Este când stăteau ore suplimentare să avem bani", spune Rozalia revoltată.
"Regele" Nicoletei
Între supărarea de acasă şi stresul de la muncă, Hainer s-a refugiat, în urmă cu 5 ani, în breakdance, alăturându-se trupei H2O, care l-a primit fără rezerve. Anul acesta, membrii au acceptat invitaţia de a participa la preselecţiile "Românii au talent", unde una dintre organizatoare le-a spus că ar putea încerca şi la "Dansez pentru tine". Deşi neîncrezător, Hainer s-a decis să-şi trimită povestea producătorilor şi a avut şansa să fie ales. Dar norocul cel mai mare, zice el, l-a avut cu partenera Nicoleta Luciu, care i-a devenit amică şi confidentă.
"E o femeie superbă, a rămas în sufletul meu. Io eram rege între concurenţi, aveam în fiecare zi dulciuri şi mâncare de care voiam eu. Cumpăra din banii ei", zice orădeanul, care poartă cu mândrie treningul primit de la vedetă. Iniţial nu mulţi le dădeau şanse de reuşită, dar ambiţia Nicoletei şi îndârjirea lui Hainer i-au adus până în finală, luând locul al doilea, ceea ce înseamnă un premiu de 20.000 euro, impozitabili, pentru orădean. Nu ştie exact cât va primi în mână, dar s-a gândit deja ce va face cu ei: "Nu-mi ajunge să cumpăr o locuinţă, aşa că din primăvară vreau să facem extindere la casa asta, să avem şi noi un spaţiu ca lumea".
Întors acasă, Hainer şi-a reluat munca, dar şi şcoala, căci de anul trecut s-a reînscris la liceu. Prin tot ceea ce face vrea să arate că este diferit faţă de imaginea preconcepută despre el. "Nu mi-e ruşine că sunt ţigan. Am vrut să arăt că suntem egali, indiferent de etnie. Cred că am reuşit!". Şi nu doar el e de această părere...