Specialistă în pace și conflicte, sociologă, autoare de cărți pentru copii și inițiatoarea unui program de educație în natură, Ina Curic și-a petrecut o bună parte din viață încercând să repare relații: între femei și bărbați, între comunități dezbinate de război, între copii și propriile emoții, iar acum între oameni și natură.
În septembrie, ea va organiza la Oradea „Inima Verde”, un festival care combină ecologia, arta, joaca și educația. Evenimentul nu este gândit ca o simplă petrecere de weekend, ci ca fundația unui spațiu permanent de educație ecologică.
Specialistă în pace
Născută și crescută în Suceava, Ina Curic a intrat de adolescentă în mișcări sociale, începând cu cercetășia. A studiat sociologia, apoi a urmat la Cluj un master în studii de gen și dezvoltare, unde a descoperit domeniul studiilor de pace și conflicte, în care s-a specializat ulterior. „Noi avem o mare aversiune față de conflict și nu îl înțelegem ca pe o posibilă sursă de progres. Dar, dacă abordăm creativ conflictul, putem descoperi ce putem construi împreună”, spune ea.
A urmat un master la Centrul Universitar European pentru Studii de Pace din Austria, într-un program internațional cu studenți din aproape 40 de țări, iar apoi a început să lucreze în diferite proiecte de refacere a societăților afectate de conflicte.
Prima zonă de război în care a ajuns a fost Irakul, în 2004, unde însă un atac i-a întrerupt misiunea prematur, astfel că a mers în Burundi (foto), unde a ajutat femei abuzate în timpul războiului să devină independente financiar, prin înființarea unui atelier de producție a săpunului. A ajuns și în Sudan, unde s-a implicat în programe de infrastructură și a încercat să promoveze construcții adaptate culturii și arhitecturii locale.
Războaiele încep în copilărie
În 2011, Ina a revenit în România și s-a mutat la Oradea, atrasă de farmecul orașului, unde a considerat că își poate crește cele două fiice. „Mie îmi plac orașele mai mici. Îmi place conexiunea dintre oameni, îmi place să simt comunitatea și să creăm lucruri în comunitate”, spune ea. În plus, i-a plăcut apropierea Oradiei de păduri și munți, natură în care Ina încearcă să evadeze ori de câte ori are ocazia.
După ce a devenit mamă a două fetițe, a început să fie mai atentă la educație, întrebându-se ce instrumente primesc copiii la grădiniță și școală pentru a-și înțelege emoțiile, pentru a coopera și pentru a rezolva neînțelegerile fără ca unul să câștige, iar celălalt să piardă.
Atunci a concluzionat că războaiele din lumea adulților încep, de fapt, la grădiniță. Nu pentru că cei mici ar fi violenți prin definiție, ci pentru că acolo se formează primele moduri de a răspunde la frustrare, diferență și conflict. „Dacă un copil nu învață să-și exprime emoțiile și nevoile ori să caute soluții creative, va repeta, la scară mai mare, logica forței”, spune Ina.
Școala fără bănci
Așa a decis, alături de alți părinți de la grădinița Waldorf, unde își ducea fetele, să înființeze Școala în pădure, un program de activități ținute exclusiv în natură. O dată pe săptămână, într-o pădure de lângă Oradea, copiii explorau, construiau, observau plante și animale, ascultau povești și învățau prin propriile descoperiri.
Ina a combinat pedagogia în natură cu experiența din cercetășie, educația nonformală, comunicare și metode de transformare a conflictelor. De pildă, copiii își verificau cunoștințele de biologie alergând între punctele unui traseu și recunoscând direct elementele studiate. De asemenea, au învățat despre reciclare sau schimbări climatice, dar și despre colaborare, empatie și prietenie. „Copiii trebuie să înțeleagă planeta ca pe un organism viu din care fac parte”, spune Ina.
După numai șase luni de activități săptămânale în pădure, a observat la copii progrese clare în capacitatea de a verbaliza ce simt, ce îi deranjează și ce ar putea schimba într-o relație, semn că școala în natură le-a priit.
Pădurea pedagogică
Din aceeași nevoie de a transforma ideile în experiențe s-au născut și cărțile Inei. A publicat șase cărți pentru copii și părinți, unele despre relația cu pământul, altele despre imaginea de sine a fetelor, nutriție, conflicte și cooperare. Unul dintre volume, „Grădina Pădure a Mirabelei”, carte care îi învață pe copii să fie atenți cu resursele pământului și le prezintă noțiuni de permacultură, a primit mai multe premii internaționale.
După un deceniu de Școală în pădure, proiectul i-a devenit și carieră, Ina fiind acum coordonatoare de proiecte de educație la asociația ei, Via Natura. Totodată, ea vrea acum să deschidă proiectul către întreaga comunitate și să amenajeze lângă Oradea o Pădure pedagogică, unde orice bihorean, mic sau mare, să învețe lecții importante din și despre natură. Aici, pe trasee dedicate, oamenii vor putea învăța lecții de sustenabilitate, permacultură, dar și despre artă, care merge mână în mână cu natura, în opinia Inei.
Festival în natură
Detaliile despre acest proiect le va dezvălui între 18 și 20 septembrie, când activista va organiza în pădurea de la Săldăbagiu de Munte prima ediție a festivalului „Inima Verde - Zero Risipă, Creativitate Infinită”. „Va fi un eco-festival de artă și joacă în pădure”, explică Ina. Încă lucrează la programul evenimentului, așa că îi invită pe artiști, educatori și voluntari să contribuie cu lucrări, idei, obiecte reutilizabile sau activități. Luna viitoare, pentru artiști, organizează și o tabără de creație, unde vor putea fi concepute instalațiile sau lucrările care vor fi expuse la festival. Doritorii se pot înscrie în tabără pe site-ul scoalainpadure.ro.
Indiferent de cât de puțină lume i se va alătura în organizarea festivalului, Ina promite că nu se va da bătută. Pentru ea, sustenabilitatea începe cu fiecare om care pune mâna și face bine pentru comunitatea și locul în care trăiește. „Dacă fiecare își face treaba în pătrățelul lui, altfel arată geometria și geografia lumii”, spune ea. Iar „Inima Verde” este felul în care încearcă să contureze propriul pătrățel...
