Aşa cum am arătat săptămâna trecută, ca urmare a unei decizii recente, din 29 aprilie, 2013 a Curţii Constituţionale, este posibil ca insulta şi calomnia să fie din nou infracţiuni. Cu unanimitate de voturi, Curtea Constituţională a constatat că dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite nr. 8/2010 este neconstituţională, contravenind Constituţiei şi Deciziei Curţii Constituţionale nr. 62/2007.

Prin decizia Înaltei Curţi se stabilise în anul 2010, aşa cum am prezentat săptămâna trecută, că dispoziţiile care incriminau insulta si calomnia nu sunt în vigoare, întrucât nu este admisibil ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial.

Ca atare, nu s-a declarat neconstituţională o lege, ci o interpretare obligatorie a acesteia dată de instanţa supremă cu privire la aplicarea unei decizii de neconstituţionalitate pronunţată de Curtea Constituţională în 2006, existând, practic, un conflict pe această temă între Înalta Curte şi Curtea Constituţională.În urma deciziei Curţii Constituţionale, teoretic, insulta şi calomnia ar trebui să fie din nou infracţiuni. Practic, urmează să vedem dacă instanţa supremă se va conforma noii decizii. Iar în situaţia în care instanţele se vor conforma deciziei Curţii Constituţionale se va naşte o nouă problemă de interpretare, respectiv de când vor fi considerate reincriminate insulta şi calomnia?

Teoretic, deciziile Curţii Constituţionale produc efecte de la data publicării în Monitorul Oficial (decizia nu a fost încă publicată). Situaţia este mai complicată însă în acest caz, pentru că nu s-a declarat neconstituţională o lege, ci o interpretare, şi ca atare, în toată perioada din 2006 incoace, insulta şi calomnia ar fi infracţiuni.

Nu cred totuşi că o asemenea interpretare, corectă teoretic, ar putea fi primită în practică, deoarece s-ar încălca principiul previzibilităţii legii pentru persoana care ar fi comis astfel de fapte, anterior deciziei Curţii, cu convingerea că ele nu sunt infracţiuni, astfel încât Statul Român ar fi expus unor noi condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.