Când las plastic sau conserve în containerul de reciclabile, văd în el de toate. De la coji, la haine, la lichide. În Bucureşti, e o aspiraţie să separăm regulamentar două categorii de deşeuri deja clasice: recuperabile - plastic, metal, carton; pentru groapă - scutece, absorbante. Pubela maro, în care ar trebui să ne strângem cojile de la gătit, e un vis îndepărtat.
Pentru că de anul ăsta Legea Compostului ne obligă, în teorie, să dotăm ţara cu pubele maro, am vrut să văd cum face faţă provocării Oradea, care de vreo trei ani experimenta pe o parte din blocuri. Într-o cutie de apartament, nu avem pământ în care să lăsăm cojile la fermentat, deci nevoia e mare.
Am petrecut o săptămână în oraş ca să refac traseul cojilor dintr-o bucătărie până la depozitul de deşeuri. De la oamenii care decid cum colectăm şi depozităm gunoaiele am înţeles că nu ar trebui să fie doar nevrute de care ne debarasăm grăbiţi, fără să ne pese ce culoare are pubela în care le azvârlim.
Am reţinut că nu e doar obligaţia salubriştilor să separe ce aruncăm, ci şi a noastră să respectăm regulile - care nu sunt inventate local, ci vin şi din presiuni europene, ca să ne atingem ţintele de reciclare (unde suntem codaşi). Acum nu înţelegem că tot noi vom plăti mai târziu pentru ce alegem să nu facem. Taxe crescute în general, pentru că amenzile europene vor veni. Putem avea beneficii ca membri UE, dar trebuie, mai ales dacă vrem în continuare fonduri europene, să arătăm că avem intenţia de a ne respecta promisiunile.
Acum, Oradea colectează în patru feluri de pubele - şi am găsit şi-n ele deşeuri amestecate. Mai avem nevoie de ani buni, probabil, ca să le înţelegem valoarea, că un kilogram de plastic curat valorează şi dublul unuia contaminat. Dar m-am bucurat să văd că oraşul are intenţii, că a fost ocupat şi de pubela maro. Aştept să mă bucur, într-o zi, şi-n Capitală.
Povestea documentată se numeşte "Ăsta e şi gunoiul nostru" şi o găsiţi pe dor.ro.
Anca Iosif
Jurnalistă
Decât o Revistă