În Teatrul Regina Maria, poate cea mai iubită instituţie din tot judeţul, a ajuns să domnească frustrarea şi nesiguranţa. Deşi în ultimii 7 ani numărul spectatorilor a crescut constant, iar calitatea şi diversitatea proiectelor artistice au pus Teatrul orădean chiar pe harta europeană, actorul şi regizorul Daniel Vulcu a fost mazilit din poziţia de manager de către o comisie a Consiliului Judeţean Bihor, anume aleasă - după cum acuză acesta - ca "să servească scopului".

În interviul "de adio" acordat BIHOREANULUI, proaspătul fost manager dezvăluie culisele înlăturării sale, îşi prezintă bilanţul şi afirmă că, deşi se consideră nedreptăţit, nu s-ar mai întoarce la conducerea Teatrului.

Comisii fără specialişti

- Două sutimi v-au făcut să pierdeţi şefia Teatrului Regina Maria. Ce neajunsuri v-au fost imputate la evaluare? Vi s-a prezentat o listă a greşelilor? Cum a decurs interviul?

- Nu am primit nicio listă. Deşi se afişa un zâmbet de complezenţă, am simţit o iritare din partea membrilor comisiei (baritonul Ştefan Ignat, director interimar al Operei Naţionale din Bucureşti, cântăreţul de muzică populară Dinu Iancu Sălăjanu, directorul Casei de Cultură Zalău, şi jurista Laura Urdea, angajată la cabinetul vicepreşedintelui CJ Ioan Mang, n.r.), iar unele întrebări au fost aberante, trecându-se peste capitolele cu adevărat relevante, cum ar fi producţiile teatrale, realizările artistice şi Festivalul de Teatru. Am fost întrebat despre unul dintre zecile de parteneriate, încheiat cu Clubul Rotary, şi de ce am menţionat la capitolul reparaţii curăţarea burlanelor clădirii Teatrului.

- Aţi declarat că aţi fost "executat" fiindcă sunteţi membru PNL. Dacă da, de ce acum şi nu la evaluarea de anul trecut? Vi s-a propus să treceţi la PSD?

- Am avut o propunere din partea altui partid, pe care am declinat-o. Au fost tatonări, nu propuneri ferme. M-am aşteptat să fiu înlocuit de anul trecut. Se pare că atunci au fost nepregătiţi şi nu au reuşit să constituie o comisie care să servească scopului. Atunci au fost specialişti, ca de exemplu directorul Teatrului din Satu Mare şi criticul Mircea Morariu. Anul acesta, după constituirea primei comisii, mi-am dat seama că asta îşi doresc. Au avut o singură greşeală, l-au găsit pe domnul Lucian Vărşăndan, fost director la Teatrul German din Timişoara şi secretar de stat în Ministerul Culturii, un specialist imparţial. El mi-a pus singurele întrebări legate de activitatea artistică, de planuri, şi m-a notat cu 9.

"Domnul Mang a fost mulţumit"

- Aţi dat de înţeles că domnul Mang nu v-a mai vrut la şefia Teatrului. De ce?

- Domnul Mang e vicepreşedintele care răspunde de Teatrul Regina Maria. Relaţiile au fost amiabile, dar mi-am pus semne de întrebare când, după ce a ajuns în funcţia respectivă, nu a mai venit la Teatru. De asemenea, în ultima perioadă, când am solicitat discuţii pe teme profesionale, nici măcar n-a răspuns la telefon. Am un sentiment de dezamăgire. M-aş fi aşteptat măcar la o mulţumire, dacă n-am fost lăsat să-mi termin mandatul. Domnul Mang a fost unul dintre spectatorii Teatrului care s-a declarat întotdeauna foarte mulţumit de activitatea noastră.

- Aţi fost surprins de componenţa comisiilor care v-au evaluat? Cu Flavius Bunoiu se ştie că aveaţi animozităţi, pe când acesta conducea Casa de Cultură a Municipiului...

- Când am văzut prima componenţă a comisiei mi-am dat seama care era intenţia. Cu domnul Bunoiu am avut animozităţi pe vremea când organiza Toamna Orădeană. La a doua comisie eram liniştit fiindcă ştiam ce se va întâmpla. Membrii nu aveau nicio legătură cu ce se evalua. Pe lângă faptul că cei doi au fost oamenii de casă ai PSD şi au cântat la balul doamnelor din partid, nu cred că un cântăreţ de muzică populară (n.r. - Dinu Iancu Sălăjanu) poate evalua o instituţie de teatru. De asemenea, domnul Ştefan Ignat are de susţinut în perioada aceasta un concurs pentru managementul Operei Române, pe care-l dă cu Ministerul Culturii, deci cu PSD-ul, şi n-a dorit să-şi bată cuie în talpă.

"O palmă luată pe nedrept îţi stopează avântul"

 - Sunt voci care spun că n-ar trebui să fiţi mirat că aţi fost înlocuit politic, deoarece în 2011 aţi obţinut funcţia prin vot politic. Cum le răspundeţi?

- Simplu: pe mine nu m-a luat nimeni de pe stradă, n-a trebuit să mi se dea o funcţie ca să trăiesc. Sunt actor şi regizor, am înlocuit un nespecialist în fruntea Teatrului (pe Lucian Silaghi, n.r.). A fost un concurs deschis la care putea să se prezinte oricine. Dincolo de orice speculaţie, eu zic că aveam şi notorietatea, şi cunoştinţele necesare să preiau conducerea Teatrului, care atunci funcţiona pe avarii. Am fidelizat publicul şi am mărit consistent numărul celor care vin la teatru, iar acest lucru se vede cu ochiul liber.

- Aţi anunţat că veţi contesta rezultatul evaluării în instanţă. Care vă sunt argumentele? Doriţi să reveniţi în fruntea Teatrului?

- În instanţă există două căi de atac. Prima e legată de procedură şi de componenţa comisiei, iar cealaltă de faptul că a fost vorba de o execuţie politică, întrucât Teatrul funcţionează cu motoarele turate şi în niciun caz de nota 6,98. Nu îmi doresc să revin, nu mai am tragere de inimă. O palmă luată pe nedrept îţi stopează avântul. O revenire ar putea face rău instituţiei. Şi-au dorit cu tot dinadinsul să plec, deci vă daţi seama la ce "sprijin" şi ce bugete m-aş putea aştepta!

Solidarizare

- S-a vorbit în presă despre neclarităţi şi inadvertenţe în raportul pe care l-aţi prezentat primei comisii de evaluare. Aţi întocmit un raport "pe genunchi"? Ce nereguli avea?

- Au fost unele probleme de redactare şi altele de neînţelegere a comisiei în ce priveşte cifrele existente în raport. La a doua comisie m-am dus cu cifrele de la Trezorerie, să dovedesc că raportările nu sunt fictive, ci adevărate. Nu i-a interesat. Am văzut în mediul online că ar fi fost o problemă şi lipsa unor studii de impact, însă acestea nu sunt neapărat relevante. Când e sala plină, e clar că ştim ce vrem. Repertoriul foarte diversificat, cu teatru-dans, muzicaluri, dramaturgie clasică şi dramaturgie contemporană, acoperă, zic eu, o arie foarte largă de preferinţe.

- Atât critici de teatru, între care Mircea Morariu, precum şi actori, precum Richard Balint, şi-au exprimat îngrijorarea în ceea ce priveşte înlocuirea dvs. Aţi vorbit cu artiştii? Ce le-aţi spus?

- Au fost şi alţii. Criticul de teatru Elisabeta Pop, regizorii Victor Ioan Frunză şi Cristian Ioan, Mircea Cornişteanu, fost director de teatru... Au fost oameni care s-au sesizat şi care mi-au spus, toţi, că sunt dispuşi să depună mărturie la proces, pentru că ei pot aprecia în mod just activitatea mea. Cu actorii nu am vorbit, nu vreau să-i bag într-o chestiune pur personală.

"Spectatorii au devenit fani ai trupei"

- Care consideraţi că sunt cele mai mari realizări în cei 7 ani la conducerea Teatrului?

- Pe lângă un repertoriu diversificat, o trupă solidă, un număr mare de spectatori (în 2010 am vândut 10.391 bilete şi abonamente, iar în 2017 au fost 35.706), şi faptul că, prin evenimente speciale, cum a fost găzduirea Galei UNITER şi prezenţa în Festivalul Naţional de Teatru, am pus Teatrul Regina Maria pe harta celor mai importante teatre din România. Cu asta mă mândresc. Mă bucură că spectatorii au devenit fani ai trupei Iosif Vulcan, lucru pe care l-am văzut şi în Festivalul de Teatru de la Oradea, când premierele noastre s-au vândut mai repede decât spectacolele unor teatre din Bucureşti. Totodată, un deziderat de-al meu, şi anume sala cinematografului Transilvania transformată într-un cochet teatru de tip studio, este în curs de finalizare. Aş fi meritat să tai panglica, pentru că am lucrat împreună cu arhitectul şi am reuşit să conving forurile locale că această sală e o necesitate.

- Care sunt producţiile cu care vă puteţi mândri?

- "Scripcarul pe acoperiş" se joacă de atâta timp cu sala plină, iar biletele se epuizează cu mult înainte. L-am jucat la festivaluri din ţară, l-am jucat la Budapesta, a primit două nominalizări la premiile UNITER. A mai fost şi "Leonce şi Lena", tot un musical, ale cărui melodii publicul le cântă alături de actori. Nu am cum să nu amintesc cele două spectacole care au participat la Festivalul Naţional de Teatru. "Cabaretul Dada", pe care autorul Matei Vişniec l-a considerat una dintre cele mai mari realizări pe textele lui, şi "Cafeneaua Pirandello". Au mai fost "Livada de vişini", făcută de Alexandru Dabija, "Cheia" şi "Jurdan-ul" lui Victor Ioan Frunză, dar şi un spectacol foarte interesant al lui Bobi Pricop, "Uciderea ritualică a lui Gorge Mastromas".

Richard Balint merita un premiu

- În 2012 Teatrul Regina Maria a primit două nominalizări la Premiile UNITER. Sunteţi mulţumit de distincţiile obţinute în cei 7 ani?

- Sunt, dar dacă n-am fi trăit într-o lume atât de subiectivă precum cea a teatrului am fi putut obţine mai mult. Richard Balint este unul din actorii care ar fi trebuit să aibă în portofoliu măcar un premiu UNITER.

- Aţi dezvoltat Festivalul de Teatru de la Oradea. Care este participarea anuală? Cum stăm într-un clasament al festivalurilor?

- Avem un public de circa 10.000 de persoane la spectacole din săli, cărora li se adaugă şi cele în aer liber. După numărul de spectacole suntem peste media clasamentului, iar din punct de vedere valoric suntem în top. De altfel, am fost selectaţi şi în reţeaua europeană EFFE (Europe for Festivals - Festivals for Europe, n.r.).

"Aştept roluri"

- Dar de Ansamblul Crişana şi de trupa Arcadia sunteţi mulţumit? Cum le-aţi primit, cum le lăsaţi?

- Saltul trupei Arcadia este deosebit. Când i-am preluat nu erau specializaţi în păpuşărie, iar acum sunt invitaţi la festivaluri în Franţa, Ungaria, Belgia, Brazilia. Acasă, am dublat spectacolele din weekend datorită cererii mari şi organizăm anual un festival pentru copii. La Crişana lucrurile au început în forţă, i-am implicat în "Scripcarul pe acoperiş", în "La Iunion, birjar!", în spectacole de poezie, de romanţe... Au şi acum o activitate satisfăcătoare. Singura problemă imputabilă este a disciplinei, avem un număr foarte mare de concedii medicale, nu întotdeauna legate de boli reale. De asemenea, am încercat să şi primenim trupa, căci şi dansatorii îmbătrânesc.

- Care e situaţia financiară a Teatrului? Ce venituri proprii realizaţi?

- Niciun teatru nu se susţine din veniturile proprii, nici măcar cele de pe Broadway. În mare parte, autorităţile subvenţionează biletele pentru spectatori. Dacă am avea preţuri de Europa, nu ar mai veni nimeni la teatru. Pe anul 2017 am propus un buget de 14,8 milioane lei, ni s-au aprobat 10,9 milioane lei, din care s-au executat 10 milioane lei. Veniturile proprii au fost de 914.000 lei, din care 787.000 lei din vânzarea de bilete şi abonamente. Dacă îl raportăm la alte teatre, acest venit e mult peste media naţională.

- Ce veţi face în continuare? Rămâneţi în teatru?

- Da, sunt actorul acestui teatru şi aştept roluri. Le voi juca şi pe cele în care deja am fost distribuit.

"Teatrul trebuie să meargă mai departe"

- Cine va conduce Teatrul de acum înainte? Cui predaţi ştafeta? Există speculaţii că ar putea fi pus interimar coordonatorul Ansamblului Crişana, Leontin Ciucur.

- Nu am nicio informaţie. Oricine ar veni nu va găsi în viitorul apropiat regizori de valoare liberi şi, astfel, poate că se va înscrie în programul pe care l-am făcut eu. Teatrul trebuie să meargă mai departe. Eu pot fi o rotiţă care a funcţionat.

- Aţi spus că lucrul cu actorii nu e uşor, că există orgolii şi temperamente. Care e acum atmosfera în Teatru?

- Dacă lucrurile vor funcţiona prost, actorii nu vor accepta să meargă în jos. Acum pulsul este unul de nesiguranţă, tristeţe şi, într-o zonă mai redusă, de bucurie. Într-un colectiv nu poţi să ai numai prieteni.

- Cum lăsaţi instituţia? Există planuri pentru această stagiune? Vor fi oprite unele producţii?

- Se poate întâmpla orice. Poate ca noul conducător să nu aprecieze un spectacol sau altul. Pentru această stagiune mai avem programată o premieră, "Mătrăguna" lui Machiavelli, în regia lui Bocsárdi László, un regizor greu de prins, unul dintre cei mai valoroşi la ora aceasta. În planul managerial, pentru stagiunea viitoare, ar fi trebuit ca în decembrie-ianuarie să se lucreze la un spectacol muzical, apoi urmau să vină şi regizorii Bobi Pricop, Victor Ioan Frunză şi Alexandru Dabija. Deşi la început i-am prins mai greu, regizorii care au lucrat la noi şi-au dorit mereu să revină...