Săptămâna trecută a fost adoptată o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Bolojan, cu consecința demiterii acestui guvern. În acest context, cred că este important să se înțeleagă ce mecanisme constituționale există pentru soluționarea crizei politice generate de adoptarea acestei moțiuni de cenzură.
În primul rând, trebuie precizat faptul că guvernul demis devine guvern interimar și va continua să funcționeze până la învestirea noului guvern. În toată această perioadă însă, guvernul interimar va putea să-și exercite doar atribuțiile în legătură cu gestionarea treburilor curente ale țării. În concret, Guvernul interimar nu va putea să emită nicio ordonanță de urgență și nici nu va putea să își asume răspunderea în fața Parlamentului - de fapt, răspunderea sa a fost deja angrenată prin chiar demiterea prin moțiune de cenzură.
Președintele României are o libertate aproape absolută de a desemna o persoană pentru funcția de prim-ministru, cu mențiunea că această persoană ar trebui să se bucure, în practică, de o suficientă susținere în Parlament pentru a obține votul de învestitură. Ca atare, contrar celor vehiculate în presă în ultima perioadă, Președintele poate desemna candidat la funcția de prim-ministru chiar premierul demis, dacă acesta face dovada realizării unei majorități parlamentare.
Pentru că trăim într-o țară mereu surprinzătoare, comicul nostru Președinte a mai inventat o instituție juridică: consultările „informale”, adică acelea cu „cine vrea el”. În realitate, Constituția noastră, extrem de mult siluită în ultima vreme (cu mențiune „specială” pentru chiar guvernul demis), nu prevede o asemenea instituție. Președintele este văzut în teorie ca un factor de echilibru imparțial, care desemnează drept candidat de prim-ministru pe cel care îi dovedește că are sprijin parlamentar, după consultări cu toate partidele parlamentare ale țării.
Așa cum am arătat săptămâna trecută, dacă prima propunere de premier „nu trece”, a doua propunere are șanse foarte mari de reușită, deoarece e greu de presupus că vajnicii noștri aleși o vor respinge, cu consecința dizolvării Parlamentului, adică cu consecința „pierderii locului de... muncă”.
Dacă acest lucru se întâmplă totuși, trebuie să reținem că decizia „anticipatelor” este la Președinte, care le poate declanșa sau nu, chiar dacă, între timp, sunt respinși zeci de candidați la funcția de prim-ministru. În acest caz, Președintele riscă însă o suspendare de către Parlament, urmată de o demitere prin referendum.