Prima plagiatoare dovedită a Universităţii din Oradea, Daniela Ionescu, se încăpăţânează să fie nu doar o tristă amintire pentru instituţia la care a lucrat, ci şi o continuă bătaie de cap.

După ce, în 2016, ministrul tehnocrat al Educaţiei, Mircea Dumitru, i-a revocat titlul de conferenţiar din pricina plagiatului, Ionescu a cerut în instanţă anularea ordinului, iar judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie i-au dat dreptate definitiv, graţie unei chichiţe juridice, şi anume că titlul trebuia retras, nu revocat.

Cu sentinţa în mână, Ionescu a cerut judecătorilor de la Tribunalul Bihor să oblige şi Universitatea să anuleze actul propriu de revocare a titlului ei de conferenţiar, precum şi decizia de concediere.

Recent, magistraţii s-au pronunţat în ambele dosare şi au decis, pe de-o parte, anularea deciziei de revocare a gradului didactic, iar pe de alta păstrarea deciziei de concediere.

Cele două sentinţe nu sunt definitive, dar sunt executorii, ceea ce înseamnă că, dacă vrea, Ionescu poate participa la un concurs de conferenţiar, dacă i se iveşte vreo ocazie. Şi, uite-aşa, s-ar putea întoarce la „locul faptei”, pe poarta din faţă.