Interesul pentru trecutul oraşului îl găsesc firesc şi la locul său. Fiecare orădean este dator să cunoască măcar o parte din lucrurile, momentele şi oamenii care au marcat existenţa oraşului. Ca student al Facultăţii de Istorie din Oradea, nu am pretenţia de a cunoaşte toată istoria locală (nici puţină!), dar dorinţa de a şti cât mai mult, plus căile de cercetare deschise în facultate, mi-au dezvăluit date semnificative şi inedite ale trecutelor secole.
Cosmopolitismul local este esenţa realităţii de azi a Oradiei. Oamenii valoroşi care au trăit şi muncit aici ne-au lăsat un oraş care a fost centru urban medieval şi renascentist, important pol cultural, educaţional şi comercial, iar ulterior arhitectural şi industrial. Oraşul a evoluat de la o mănăstire fortificată, cetate cu o splendidă catedrală romanică, apoi gotică, mai apoi cetate în stil italian, cu aşezarea înconjurătoare, la oraşul cu centrul istoric - operă a arhitecţilor locali şi pestani - şi dezvoltările ulterioare, roade ale politicilor sociale inter şi postbelice.
Ce am câştigat, deci, în toţi aceşti (mult peste) 900 de ani? În mod cert, ne mândrim cu o istorie deosebită, cu oameni care au pus oraşul în centrul atenţiei de nenumărate ori, de pildă la Marea Unire, care au construit, au scris şi educat. Avem o identitate, o adevărată mină de aur, exploatată în mică măsură. Oraşul şi locuitorii săi, de ieri şi de azi, ne fac mândri de a fi orădeni. De pierdut, am şi pierdut, una fără alta nu se poate, dar în unele cazuri noul (mai bun) înlocuieşte vechiul. Am refăcut învăţământul superior, refacem industria şi venim cu idei inovatoare.
Istoria locală este sursă de mândrie şi inspiraţie, mijloc de educare, un compendiu de biografii. În domeniul nostru, orice om, obiect şi act, oricât de neînsemnat, este o componentă cu o importanţă proprie în evoluţia comunităţii, cu valoare istorică. Istoria locală se cere cunoscută omeneşte posibil, întru noi perspective.
Cristian Culiciu
masterand