Istoricul Gabriel Moisa explică ce a însemnat 12 octombrie în istoria Oradiei: "Regina Maria a vorbit mult despre Oradea"

De două decenii încoace, Oradea îmbracă straiele de sărbătoare în fiecare 12 octombrie. Dincolo de festivităţile publice, de concertele, micii şi berea consumate în aer liber, Ziua Oradiei are în primul rând o semnificaţie istorică, pe care nu toţi o ştiu.

Ba chiar una dublă, căci, prin coincidenţă, pe 12 octombrie în Oradea au avut loc două evenimente importante, la nici două decenii distanţă în timp. Istoricul orădean Gabriel Moisa aminteşte care sunt acestea, explică urmările pe care le-au avut ele pentru urbea de pe Crişul Repede, dar şi care e legătura Reginei Maria cu oraşul care acum a readus-o în inima sa, ridicându-i frumoasa statuie din faţa Teatrului botezat tot cu numele ei...

Aceeaşi zi, ani diferiţi

- De ce şi de când este 12 octombrie ziua Oradiei?

- În 1992, Consiliul Local Oradea a luat decizia ca 12 octombrie să fie declarată ziua oraşului datorită unei suprapuneri interesante de evenimente importante: 12 octombrie 1918 şi 12 octombrie 1944. În 1918, în casa avocatului Aurel Lazăr, astăzi Muzeul Memorial Aurel Lazăr, s-a semnat Declaraţia de autodeterminare a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş. Iar 12 octombrie 1944 este momentul în care armatele române şi sovietice au eliberat oraşul Oradea de sub administraţia maghiaro-horthistă.

- Cât de importantă a fost în istoria României întâlnirea din casa lui Aurel Lazăr?

- A fost fundamentală pentru ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 1918, căci aşa a început Marea Unire. Declaraţia s-a citit în cadrul Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia şi de aici s-a pornit decizia de unire cu România.

- Eliberarea Oradiei în 1944 n-a fost una paşnică. Ce distrugeri a suferit oraşul?

- Armatele maghiare şi germane au opus rezistenţă în faţa armatei româno-sovietice care voia să elibereze oraşul şi au avut loc mai multe lupte în oraş: în zona centrală, în zona actualului Muzeu al Ţării Crişurilor, în zona Rogerius de azi. În plus, oraşul a fost bombardat, suferind mai mari distrugeri în zona Gării, de-a lungul căii ferate spre Velenţa, dar şi în zona centrală.

Orădenii, oameni paşnici

- Care au fost reacţiile orădenilor de etnie maghiară, majoritari în oraş, după 12 octombrie 1918, respectiv după 12 octombrie 1944? Au existat animozităţi între români şi maghiari după cele două momente?

- După octombrie 1918 - sau aprilie 1919, când Oradea a intrat în componenţa României - indiferent de etnie, orădenii aveau un duşman comun: bolşevismul. Că era român, ungur, evreu, orădeanul avea nevoie ca firma lui, făbricuţa lui să nu se comunizeze. De asemenea, Guvernul de la Bucureşti, înţelept, n-a luat măsuri drastice de eliminare a etnicilor maghiari din structurile de conducere ale oraşului. Rimler a rămas primar până când a murit, dovadă că politicienii au fost adevăraţi oameni de stat, care au ştiut să ia decizii astfel încât să liniştească lucrurile în teritoriu. La nivelul istoriei mici, sigur că maghiarilor nu le-a convenit că au rămas în România, sigur că românii s-au bucurat, dar aceste lucruri istoria le-a cosmetizat...

Legat de al doilea moment, la o lună după 12 octombrie 1944, în Ardealul cedat, deci şi în Oradea, s-a instituit administraţia militară sovietică. Stalin a jonglat cu Transilvania de Nord, promiţând-o ba României, ba Ungariei. Printre puţinele dăţi când Stalin s-a ţinut de cuvânt faţă de România a fost la 6 martie 1945, când a cerut instalarea unui guvern pro-comunist şi garantând că Transilvania va reveni României. Animozităţi între orădeni n-au existat, căci maghiarii au rămas liniştiţi în structurile de conducere din Oradea, cu numele uşor românizate. Primul primar român din Oradea îl avem abia în 1974.

Omagieri cu sufletul

- Anul acesta, municipalitatea a ales o modalitate inedită de celebrare a zilei oraşului, prin dezvelirea statuii Reginei Maria. Care este legătura Reginei cu Oradea?

- Regina Maria este foarte importantă pentru Oradea pentru că în 23 mai 1919, când aici era încă război, ea, un şef de stat foarte respectat, vine cu Regele Ferdinand să ia simbolic în stăpânire acest teritoriu. Regina Maria face mai multe vizite în Oradea şi datorită relaţiei cu Generalul Moşoiu. De altfel, la insistenţele generalului, în 1921 s-a ridicat statuia Reginei Maria la Oradea, ca un gest simbolic faţă de gestul Reginei. În "Însemnările zilnice" (n.r. jurnalul Reginei), aceasta vorbeşte mult despre Oradea, despre modul entuziast în care orădenii o primesc şi ce bine se simte ea aici.

- Credeţi că îi omagiem cum se cuvine pe cei care au avut de spus un cuvânt în istoria urbei?

- Oraşul Oradea ar merita să-şi amintească de mult mai mulţi oameni din istoria noastră. Noi, istoricii, facem ce putem, scormonim în arhivă, numai că lucrările pe care noi le scriem le citesc foarte puţini. Însă, dincolo de asta, eu mi-aş dori ca atunci când omagiem o personalitate să trecem dincolo de formalismul administrativ al momentului. Adică să o facem din suflet...