Pentru o familie din satul bihorean Ineu, corbii nu sunt nici vestitori de moarte, nici vreo momeală de ghinion, cum zic legendele. "Nouă ne aduce numai bucurie", spune Cornel Bungău, stăpânul unei femele de corb pe care o creşte de doi ani.
Bărbatul are grijă de pasăre de parcă i-ar fi un membru al familiei, iar zburătoarea pare că-i împărtăşeşte afecţiunea. Cu greu se dezlipeşte de umărul bărbatului şi, cu toate că e liberă să plece, nu îl părăseşte pe "tăticul"...
Dresor fără voi
La începutul anului 2020, Cornel Bungău, un şofer ajuns la pensie, care locuieşte în satul Ineu, venise în Oradea la cumpărături, când în curtea unui magazin din Calea Clujului a zărit ceva mişcând în iarbă. "Am crezut că-i vreo pisică, dar când m-am apropiat am văzut că de fapt era un pui de corb căzut dintr-un cuib. Cât un pumn era de mic, jerpelit, fără coadă, vai de mama lui. Mi-a fost milă de el", povesteşte bărbatul.
A luat pasărea acasă, cu gândul s-o îngrijească până va învăţa să zboare şi apoi fie o va duce în zona unde a găsit-o, fie îşi va lua ea singură zborul. "Cu seringa i-am dat apă, cu penseta mâncare", spune el.
Într-un vechi hambar de porumb din curtea casei i-a amenajat un cuib, în care corbul, botezat Coco, a prins putere. Totuşi, mai bine de un an, n-a zburat, doar sărea dintr-o parte în alta. "Cred că îi era frică să zboare. Cel mult venea până la mine pe umăr", povesteşte pensionarul. I-a pus în curte o scară, l-a urcat pe ea şi aşa micuţul corb a învăţat cum să-şi folosească aripile. Nu şi-a propus să-l dreseze, dar petrecându-şi mai tot timpul împreună, bărbatul şi corbul au ajuns să se înţeleagă perfect.
"Ţuce-l tata!"
Coco a fost mereu liber în curtea familiei, dar n-a "fugit" niciodată de-acasă. "O singură dată a plecat şi a lipsit mai mult de jumătate de oră. Eu şi soţia ne-am speriat, am crezut că l-am pierdut. Dar a venit înapoi, ţuce-l tata", spune bărbatul.
Acum, corbul zboară cel mult prin curţile vecinilor, de unde fură orice obiect mic găseşte. Unui vecin i-a luat de mai multe ori cheia de lângă poartă, până când omul a legat-o cu un şnur!
În fiecare dimineaţă, când "tăticul" se trezeşte şi iese din dormitor, Coco, care doarme în holul casei, îi sare pe umăr şi apoi îl însoţeşte peste tot. "Vorbesc cu el, ne dăm sărutări. Dacă mă duc la baie, vine cu mine, dar trebuie să fiu atent, că toată hârtia igienică o trage după el. Se joacă...", povesteşte omul, zâmbind larg. Recunoaşte fără ezitare că iubeşte pasărea ca pe copiii săi. "Hai la tati, că nu te lasă tăticul să păţeşti nimic", îşi alintă el odorul.
Cei doi mănâncă împreună, zilnic, chiar din aceeaşi farfurie. "Ce mănânc eu ciuguleşte şi el: sarmale, spaghete, ciorbă de perişoare, care e preferata lui. Îi mai plac halvaua şi crenvurştii, mereu avem provizii pentru el".
Pe veci împreună
Gelos uneori pe soţia bărbatului, pe care o ciupeşte de picioare când se apropie de consortul ei, Coco se mai agită şi când în curte ajung străini ori când deasupra casei zboară păsări mai mari. De fiecare dată, nea Cornel caută să liniştească pasărea: "Nu te speria, că nu lasă tata niciun uliu să te atace".
Anul trecut, bihoreanul a aflat că, de fapt, Coco e femelă, nu mascul, cum bănuia. "Şi-a făcut cuib şi a început să facă ouă. O lună a stat acolo, dar n-avea ce pui să scoată, că ouăle nu erau fecundate. Aşa de mult a slăbit, săraca!... N-am mai rezistat s-o văd chinuindu-se şi i-am aruncat ouăle".
Ca să fie sigur că îngrijeşte bine pasărea, a sunat la singurul spital de păsări sălbatice pe care l-a găsit în ţară, la Târgu Mureş. "Doctorul mi-a spus că, dacă am crescut-o de mică, nu va mai pleca de lângă mine niciodată. Nu ştiu ce va fi cu ea când eu nu voi mai fi", oftează bărbatul. Renumite pentru inteligenţa lor, asemuită chiar copiilor ajunşi la vârsta de 7 ani, corbii au o speranţă de viaţă de 10-15 ani, iar el, ajuns acum la 66 de ani, se teme că va "zbura" spre eternitate înaintea lui Coco...
La plimbare
Nu se lasă, însă, întunecat de acest gând şi continuă să-şi trăiască viaţa cu pasărea care îi face bătrâneţea mai fericită. "Dacă n-o aveam, probabil stăteam toată ziua în casă, la Netflix. Aşa, aproape că nici nu pornesc televizorul".
Zilnic, cei doi stau împreună în curtea casei, ies la plimbare pe uliţele din sat sau chiar vin împreună în Oradea. "Îi place foarte mult să se plimbe cu maşina. Cum îi deschid portiera, intră şi se pune pe tetiera mea. Şi acolo rămâne", spune nea Cornel.
Nu a încercat niciodată să scoată pasărea din maşină altundeva decât acasă, de teamă că, speriată, ar fugi. Ce-i drept, nici Coco n-a încercat niciodată să "evadeze". "O singură dată, într-o benzinărie, când m-am dus să plătesc, probabil a crezut că plec de tot, că mi-a zis nevastă-mea că era gata să iasă prin parbriz. S-a liniştit doar când a văzut că vin înapoi", povesteşte bărbatul. După ce şi-a pierdut familia înaripată, Coco nu se mai lasă pierdută şi de "tăticul" ei...
Vezi mai jos videoreportaj! Imagini: Paul Lelea