Ştiai că, în Evul Mediu, ţăranii care au locuit pe teritoriul comitatului Bihor şi care erau acuzaţi de delicte erau judecaţi, de cele mai multe ori, prin proba fierului înroşit? Asta însemna că erau puşi să ţină în mâini o bucată de fier încins, iar dacă nu o făceau ori dacă rana nu li se vindeca în câteva zile, se considera că acela este un semn divin că sunt vinovaţi...
Aceste şocante "procese" prin tortură sunt prezentate într-un volum lansat miercuri de soţii Augustin şi Melania Ţărău, la Muzeul Memorial Aurel Lazăr din Oradea.
O judecată... "dumnezeiască"
Cei doi muzeografi orădeni au început să strângă informaţii pentru cartea "Judecata ordalică. Documente. «Registrul de la Oradea»" de două decenii. În volum, ei prezintă şi date din registrul menţionat, document din Evul Mediu care păstrează sute de astfel cazuri de "Judecată a lui Dumnezeu", cum se mai numea această metodă de găsire a făptaşilor.
Miercuri, volumul realizat de cei doi soţi a fost prezentat de colegii acestora, istoricii Florina Ciure şi Sorin Şipoş, unui public format în bună măsură din studenţi.
Cea dintâi a explicat că "Judecata ordalică" analizează 389 de procese vechi de 800 de ani, din perioada 1208 – 1235, şi are opt capitole.
"Autorii fac o analiză asupra manierei în care se realiza judecata prin proba fierului înroşit, cea mai folosită metodă din perioada prezentată în carte. Aceasta urma să stabilească cine spunea adevărul şi cine minţea în faţa instanţei. Judecătorul verifica întâi mărturiile, asculta ambele părţi şi dacă nu se convingea de veridicitatea lor, dispunea trimiterea părţilor implicate în faţa Capitlului din Oradea (n.r. unor preoţi care slujeau în catedrala din Cetatea Oradea) pentru ca partea vătămată - iar, rareori, şi cea pârâtă - să fie supusă probei fierului înroşit", a explicat Sorin Şipoş (foto stânga).
Proba era organizată de un preot sub forma unui astfel de ritual, în care judecata finală ar fi urmat să o facă Dumnezeu.
Înainte, inculpatul postea şi se ruga timp de trei zile. În ziua cu pricina, lumea se aduna în curtea Cetăţii, preoţii făceau o liturghie, după care se încingea o bucată de fier, care era apoi prinsă cu legături din diverse materiale de mâna persoanei învinuite. Ea trebuia să meargă apoi ţinând în mână fierul pe o distanţă anume, stabilită în funcţie de gravitatea faptei, de la furt şi adulter, la înşelătorie ori crimă.
Pe tot parcursul ceremonialului erau invocate forţele divine pentru a scoate la iveală adevărul.
"Benedicta a fost arsă"
În prezentarea sa, Sorin Şipoş a mai arătat că, în cazul în care rana nu se vindeca după câteva zile, se considera că acela era semn de la Dumnezeu că persoana judecată era vinovată. "Imunitatea şi rezistenţa organismului purtătorului fierului înroşit influenţau de fapt rezultatul acestei probe", a adăugat el.
După încheierea ritualului, vinovatul era condamnat în funcţie de nelegiuirile comise, de la plata unor sume de bani până la decapitare ori spânzurare.
Volumul conţine şi documentele din "Registrul de la Oradea", unde sunt prezentate numeroase procese tranşate prin proba fierului încins. "Sicu din satul Birtin a învinuit de vrăjitorie pe consăteana sa numită Benedicta, soţia lui Vendeg, judecător fiind Beniamin vice-arhidiacon, pristav fiind Perta. Benedicta a fost arsă" - este un exemplu de o astfel de judecată.
Doar pentru ţărani
Florina Ciure a precizat că volumul este important şi pentru că oferă detalii despre modul în care gândea omul medieval care a locuit pe actualul teritoriu al judeţului Bihor, pe vremea aceea parte a Regatului Ungariei, condus de Andrei al II-lea.
"Judecata ordalică" arată şi care erau cele mai întâlnite infracţiuni judecate în Oradea, în intervalul studiat (1208 – 1235). Cele mai numeroase erau furturile (106 cazuri), urmate de neplata datoriilor (46), crime (31), păgubiri (26) şi vrăjitorie (10).
Părţile implicate locuiau pe teritoriul comitatului Bihor, cu centrul la Oradea, dar care cuprindea şi localităţi ce în prezent se află pe teritoriul Ungariei.
Melania Ţărău (foto stânga) a spus că a strâns date pe această temă încă de acum 20 de ani, când a lucrat la lucrarea sa de licenţă.
În final, Augustin Ţărău (foto dreapta) a menţionat că această probă era folosită de obicei în cazul ţărănimii, căci locuitorii bogaţi ai comitatului erau judecaţi prin metode mult mai blânde. "De obicei, ei erau puşi doar să facă jurăminte la mormântul Sfântului Ladislau", a spus autorul, care apoi a oferit autografe împreună cu soţia sa celor care şi-au achiziţionat volumul.
Cartea poate fi cumpărată de la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, la preţul de 30 de lei.