La fel de dur ca rugby-ul ori handbalul, polo-ul pe apă este, de multe ori, un sport de contact. Jucătorii o simt pe pielea lor, dar cei din afara bazinului văd prea puţin acţiunea de sub apă. Excepţia sunt arbitrii, care prin deciziile lor fac diferenţa între campioni şi învinşi.
Unul dintre cei mai importanţi "cavaleri ai fluierului" la nivel internaţional este orădeanul Adrian Alexandrescu, desemnat anul trecut în topul primilor trei arbitri de polo din lume.
Arbitru... din întâmplare
Arbitrajul n-a fost prima alegere a lui Adrian Alexandrescu. Fiul fostului preşedinte al FC Bihor, Gigi Alexandrescu (foto), a început ca poloist, carieră la care a fost nevoit să renunţe, în 1989, din cauza unei îmbolnăviri care l-a ţinut mai bine de un an departe de bazin. S-a întors la polo, dar ca antrenor de juniori, în 1995, la Dinamo Oradea. "Am rămas timp de patru ani şi am câştigat două titluri naţionale", povesteşte Adi, acum în vârstă de 44 de ani.
Prima experienţă cu fluierul a avut-o... din întâmplare. "Într-un turneu amical, fiecare echipă trebuia să-şi desemneze un om care să conducă meciurile, iar orădenii m-au pus pe mine. Dl Valentin Medianu, un fost mare arbitru, m-a văzut şi mi-a spus că am potenţial", îşi aminteşte orădeanul. Totuşi, abia în 1998 s-a hotărât să urmeze cursurile de arbitraj şi să fluiere în campionatul intern. În 2000, Alexandrescu a trecut atât probele teoretice cât şi cele practice, devenind arbitru internaţional al Federaţiei Internaţionale de Nataţie (FINA).
Pauză de fotbal
După doar un an, Adi şi tatăl său preluau conducerea FC Bihor, juniorul având responsabilitatea de a se ocupa de centrele de copii. În 2003 activitatea lor s-a mutat în Salonta, unde Liberty îşi stabilise centrele. De altfel, până în 2010, şi din cauza unor neînţelegeri cu Federaţia de Polo, s-a concentrat exclusiv pe fotbal, fiind inclusiv director executiv al UTA şi vicepreşedinte al FC Bihor.
Totuşi, şi la insistenţele tatălui său, s-a întors la fluier. "În 2010 am avut o mare şansă. La Oradea se desfăşura Cupa Mondială la polo. Am fost desemnat să arbitrez din partea României şi am fost remarcat. Am dat din nou examenul FINA şi am reintrat în circuit". Puţine sunt meciurile de top care lipsesc, acum, din palmaresul orădeanului. Adi a arbitrat în patru turnee "final four", adică semifinalele şi finalele Ligii Campionilor (Roma 2011, Oradea 2012, Belgrad 2013 şi Barcelona 2014), fiind singurul arbitru din generaţia lui cu această performanţă.
Fluiere decisive
În 2012, a fluierat finala Campionatului Mondial de tineret, precum şi finala mică la fete, respectiv semifinala la băieţi din cadrul Jocurilor Olimpice de la Londra. În 2013, a fost desemnat să arbitreze finala Ligii Mondiale, iar datorită prestaţiilor sale bune a şi fost inclus în Top 3 cei mai buni arbitri internaţionali FINA.
Anul acesta, cariera orădeanului a cunoscut noi culmi. Adrian Alexandrescu a arbitrat finala mică a Ligii Campionilor Europeni, dar şi finala Campionatului European, disputată între Ungaria, ţara gazdă, şi Serbia. "A fost un meci cu o încărcătură deosebită. Nu e uşor să fluieri echipa gazdă la o competiţie din asta, cu 8.000 de spectatori", spune Adi.
De altfel, a şi avut de-a face cu un incident, deoarece în timpul pauzei nişte suporteri nervoşi au aruncat cu vin pe el şi pe colegul său, slovenul Boris Margeta. "Înveţi să ignori situaţiile acestea şi să te concentrezi pe meci", spune el, precizând că arbitrajul în polo se face, oricum, în condiţii speciale. "E un sport foarte greu de arbitrat dacă nu l-ai jucat. Vezi doar 60-70% din ceea ce se întâmplă în apă".
Profesor pentru japonezi
Recunoscut la nivel mondial, arbitrul a fost invitat în această toamnă să fluiere în finala campionatului din Japonia, ba chiar să le ţină cursuri colegilor săi de acolo. De asemenea, va merge şi la Jocurile Asiatice din Seul. Asta, printre afacerile de acasă. "Cu arbitrajul vezi lumea, dar nu poţi să trăieşti din el. În România, un meci se plăteşte cu 120 lei, iar la meciurile internaţionale primeşti 100 euro pe zi", spune el.
Totuşi, din pasiune, Adi s-a hotărât să-i înveţe şi pe alţii, ţinând cursuri de perfecţionare la Oradea. "Echipele naţionale de juniori şi de seniori au de suferit în competiţiile de afară tocmai pentru că în campionatul intern se arbitrează diferit, mai lejer". Şi nu îi este totuna. Pe de o parte, pentru că fiul său a îmbrăţişat aceeaşi pasiune, fiind campion naţional de juniori cu CS Crişul, dar şi pentru că polo-ul este sportul lui de suflet. Că se află în bazin sau pe marginea acestuia...