Participarea la Jocurile Olimpice este visul oricărui sportiv, iar pentru mine, calificarea la Paris 2024 a fost începutul unei etape pline de emoții și revelații.
În lunile de dinaintea competiției, antrenamentele au fost tot mai intense. Fiecare sesiune la sală, fiecare alergare și fiecare dietă atent supravegheată se simțea ca o cărămidă pusă la temelia succesului meu. Dar în fiecare zi creștea și presiunea, iar gândul la posibilele accidentări sau la ratarea calificării m-a ținut treaz nopți întregi.
Am avut o continuă luptă interioară. Aveam încrederea în capacitățile mele și în experiența acumulată, dar îndoielile îmi șopteau constant că o greșeală măruntă ar putea distruge totul. Familia și colegii m-au ajutat să îmi păstrez echilibrul mintal.
Sosirea în Paris a fost emoționantă. Orașul luminii era învăluit într-o atmosferă unică, vibrantă, încărcată de energia a mii de sportivi veniți din toate colțurile lumii. Am simțit o mândrie imensă purtând echipamentul național, știind că reprezint țara mea la cel mai înalt nivel sportiv posibil.
În ziua competiției, adrenalina mi-a inundat corpul, iar inima mi-a bătut puternic. Antrenorul mi-a reamintit să nu las emoțiile să îmi influențeze performanța și să îmi urmez strategia.
Când am pășit pe tatami, timpul părea că încetinește. Publicul aplauda, camerele de filmat erau îndreptate asupra noastră, iar pentru o clipă, totul a devenit tăcut în mintea mea. M-am concentrat pe tehnica pe care o stăpâneam atât de bine și pe dorința de a da tot ce am mai bun. A fost o luptă aprigă, cu ceilalți competitori și cu mine însumi, când fiecare mușchi striga de durere.
După înfrângerea produsă de o secundă de neatenție, nu a fost ușor să conștientizez că pentru mine Paris 2024 s-a încheiat. Totuși, mi-am demonstrat că sunt capabil să realizez orice, prin muncă și sacrificii.
În ultimele săptămâni, am avut timp să reflectez asupra experienței, înțelegând că a contribuit la dezvoltarea mea ca sportiv, dar mai ales ca om. Nu a fost doar o competiție sportivă, ci un test al caracterului, al voinței și al rezistenței mintale. Am învățat că succesul nu se măsoară doar în medalii, ci și în modul în care faci față presiunii, în capacitatea de a te ridica după o cădere și în puterea de a merge mai departe.
Pentru mine, Jocurile Olimpice au marcat și o tranziție personală. Am învățat să îmi accept vulnerabilitățile, să mă bucur de fiecare moment și să înțeleg că viața de sportiv este o călătorie plină de învățăminte. O experiență unică, ce mi-a modelat nu doar cariera, ci și viața.
Alex Creț
Judoka