În 24 iulie 2023, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a pronunţat o hotărâre foarte mediatizată, prin care a stabilit, în esenţă, că în cazurile de fraudă la bugetul Uniunii Europene judecătorii români trebuie să ignore mai multe decizii ale Curţii Constituţionale (CCR) şi ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ).
CJUE ne spune că instanţele naţionale trebuie să lase neaplicate deciziile ÎCCJ şi CCR "în măsura în care aceste decizii au efectul de a conduce la prescrierea răspunderii penale într-un număr mare de cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii şi, prin urmare, (...) de a crea un risc sistemic de impunitate pentru astfel de infracţiuni".
În cele ce urmează, voi încerca să analizez efectele practice ale acestei hotărâri, prin raportare la principii elementare de drept şi de morală, din perspectiva unui judecător care trebuie să aplice hotărârea.
În cazul în care ar exista pe rol o cauză în care s-ar fi împlinit termenul de prescripţie, judecătorul trebuie în primul rând să vadă ce infracţiune face obiectul judecăţii. Dacă e una care vizează fraudarea de fonduri europene, urmează să analizeze aplicarea Deciziei CJUE. Dacă este o infracţiune obişnuită, e obligat să aplice Deciziile CCR şi ÎCCJ.
Ca atare, toate infracţiunile de tâlhărie, lipsire de libertate, sclavie, piraterie, şantaj, ucidere din culpă, fals, distrugere, furt, înşelăciune etc. sunt prescrise. Aceste infracţiuni şi multe altele la fel de grave se pare că nu creează risc de impunitate, din perspectiva birocraţilor judecători europeni.
Dacă, în schimb, un funcţionar dintr-o primărie din fundul ţării a "deturnat" câteva sute de euro din fonduri europene, iar vajnicilor procurori le-au trebuit mulţi ani să îl dibuiască şi să-l acuze, judecătorul nostru va avea o dilemă - situaţia acelui nenorocit de inculpat creează riscul de impunitate sistemică? Nu de alta dar, fiind de modă veche, judecătorul nostru a învăţat la timpul său că el trebuie să judece fapte şi oameni, nu să evalueze riscuri; asta e treaba aleşilor neamului şi, în general, a politicii.
Aceasta ar fi, pe scurt, situaţia provocată de "marea" hotărâre CJUE. O bătaie de joc la adresa elementarelor principii de drept şi morală. Să nu ne mai mirăm, în acest context, că justiţia se degradează în fiecare zi!
Şi, în fine, o precizare importantă: decizia nu are efecte asupra hotărârilor definitive deja pronunţate. Ca atare, pe lângă faptul că e ineptă, este şi tardivă. Dar, chiar şi aşa, se dovedeşte extrem de periculoasă cu privire la ceea ce clamăm zi de zi că ne dorim în România, şi anume un stat de drept.