Justiția românească e oarbă, dar știe să-și numere banii. La Oradea, un șofer implicat într-un accident rutier minor a descoperit pe propria piele ce înseamnă „statul de drept” cu frâna de mână trasă.
Omul, care avea nevoie să i se prelungească dreptul de a conduce ca să poată munci, a fost nevoit să facă două drumuri până la sediul Parchetului Oradea doar ca să-și depună cererea, căci secretarele și grefierele au refuzat să i-o preia, pe motiv că n-a ajuns până la ora 13, deşi unitatea nu are reguli de program redus.
Când, în sfârșit, i-au luat petiția, funcționarii i-au spus cu aer savant că procurorul care trebuie să-și dea cu părerea și-a luat concediu, că doar e protest, și să aștepte răspunsul pe mail. Care răspuns poate fi „da”, „nu” sau „mai vedem după grevă”. În traducere liberă: „Să nu ne mai deranjați cu prezența, că n-are rost. Noi ne facem treaba abia după ce ne trece supărarea”.
Omul a fost nevoit să-și ia concediu, nu de odihnă, ci de neputință, pentru că fără permis nu poate lucra. În timp ce magistrații, ce să vezi, își încasează salariile „babane” și în grevă.
Morala? Justiția e imparțială: lovește pe oricine, dar niciodată în portofelul propriu.