Rapperul și designerul Kanye West, care se prezintă în ultima vreme cu numele de Ye, a cumpărat o pagină întreagă în Wall Street Journal pentru a prezenta scuze oficiale pentru comportamentul tulburător care l-a transformat într-un paria în ultimii ani, scrie revista americană Variety.
Titanul hip-hop a declarat că urmează un tratament pentru o afecțiune cerebrală, după ce anul trecut a suferit „un episod maniacal de patru luni, cu un comportament psihotic, paranoic și impulsiv, care mi-a distrus viața”.
Scriind despre starea sa maniacală din 2025, Ye a transmis că „pe măsură ce situația devenea nesustenabilă, au existat momente în care nu am mai vrut să mai fiu aici”.
El a vorbit și despre istoricul său de tirade antisemite, declarațiile pro-Hitler și adoptarea svasticii, punând discursul instigator la ură pe seama faptului că „a pierdut contactul cu realitatea”. Kanye West a scris în legătură cu asta: „Regret și sunt profund rușinat de acțiunile mele din acea stare și sunt dedicat responsabilității, tratamentului și unei schimbări semnificative. Totuși, acest lucru nu scuză ceea ce am făcut. Nu sunt nazist sau antisemit. Iubesc poporul evreu”.
Declarația vine înainte de lansarea albumului său mult așteptat, „Bully”, care va apărea la finalul acestei săptămâni.
Declarația lungă începe cu Ye adresându-li-se „celor pe care i-am rănit”. Apoi discută despre accidentul de mașină în care a fost implicat acum un sfert de secol, înainte de ascensiunea sa către statutul de superstar. Rapperul spune că a suferit atunci o leziune la lobul frontal care nu a fost diagnosticată corect până în 2023, despre care afirmă că a fost cauza tulburării sale bipolare — un diagnostic pe care la un moment dat l-a acceptat, apoi l-a respins ca fiind fals chiar anul trecut, dar pe care acum îl acceptă din nou.
„Simți că vezi lumea mai clar ca niciodată, când, în realitate, îți pierzi complet controlul... Cel mai înfricoșător lucru la această tulburare este cât de persuasivă este atunci când îți spune: Nu ai nevoie de ajutor”, scrie el în reclamă. „Te orbește, dar te convinge că ai o viziune profundă. Te simți puternic, sigur pe tine, de neoprit. Am pierdut contactul cu realitatea”.
Ye susținuse în ultimii ani că nu suferă de tulburare bipolară, ci mai degrabă de o formă de autism; acum spune că medicii erau cei care îi spuneau că este autist și nu bipolar, mai notează jurnaliștii de la Variety.
Nu este prima dată când Ye își cere scuze pentru declarații antisemite. Anterior, el a stârnit indignare după ce a vândut tricouri cu svastică și a înregistrat o piesă intitulată „Heil Hitler”.
Mesajul integral al lui Kanye West:
Către cei pe care i-am rănit:
Acum douăzeci și cinci de ani, am fost implicat într-un accident de mașină care mi-a rupt maxilarul și mi-a provocat o leziune la lobul frontal drept al creierului. La acea vreme, atenția s-a concentrat pe daunele vizibile — fractura, umflătura și trauma fizică imediată. Leziunea mai profundă, cea din interiorul craniului, a trecut neobservată.
Nu au fost făcute scanări amănunțite, examinările neurologice au fost limitate, iar posibilitatea unei leziuni la lobul frontal nu a fost niciodată adusă în discuție. Nu a fost diagnosticată corect până în 2023. Acea omisiune medicală a cauzat daune grave sănătății mele mintale și a dus la diagnosticul de tulburare bipolară de tip 1.
Tulburarea bipolară vine cu propriul sistem de apărare: negarea. Când ești în episod maniacal, nu crezi că ești bolnav. Crezi că toți ceilalți reacționează exagerat. Simți că vezi lumea mai clar ca niciodată, când, în realitate, îți pierzi complet controlul.
Odată ce oamenii te etichetează drept „nebun”, simți că nu mai poți contribui cu nimic semnificativ la lume. Este ușor pentru oameni să glumească și să ignore situația prin râs, când, de fapt, aceasta este o boală debilitantă foarte gravă din cauza căreia poți muri. Conform Organizației Mondiale a Sănătății și Universității Cambridge, persoanele cu tulburare bipolară au o speranță de viață scurtată, în medie, cu zece până la cincisprezece ani și o rată a mortalității din toate cauzele de 2-3 ori mai mare decât populația generală. Aceasta este la același nivel cu bolile cardiace severe, diabetul de tip 1, HIV și cancerul — toate letale și fatale dacă rămân netratate.
Cel mai înfricoșător lucru la această tulburare este cât de persuasivă este atunci când îți spune: „Nu ai nevoie de ajutor”. Te orbește, dar te convinge că ai o viziune profundă. Te simți puternic, sigur pe tine, de neoprit.
Am pierdut contactul cu realitatea. Lucrurile s-au înrăutățit cu cât am ignorat mai mult problema. Am spus și am făcut lucruri pe care le regret profund. Pe unii dintre oamenii pe care îi iubesc cel mai mult i-am tratat cel mai rău. Ați îndurat frică, confuzie, umilință și epuizarea de a încerca să fiți alături de cineva care, uneori, era de nerecunoscut. Privind în urmă, m-am detașat de adevăratul meu eu.
În acea stare fracturată, am gravitat către cel mai distructiv simbol pe care l-am putut găsi, svastica, și chiar am vândut tricouri care o purtau. Unul dintre aspectele dificile ale tulburării bipolare de tip 1 sunt momentele de deconectare — pe multe dintre ele încă nu mi le pot aminti — care au dus la o judecată slabă și la un comportament nesăbuit, care de multe ori pare o experiență extracorporală. Regret și sunt profund rușinat de acțiunile mele din acea stare și sunt dedicat responsabilității, tratamentului și unei schimbări semnificative. Totuși, acest lucru nu scuză ceea ce am făcut. Nu sunt nazist sau antisemit. Iubesc poporul evreu.
Către comunitatea de culoare — care m-a susținut în toate momentele de vârf și de declin, în cele mai întunecate timpuri. Comunitatea de culoare este, fără îndoială, fundamentul a ceea ce sunt. Îmi pare atât de rău că v-am dezamăgit. Ne iubesc.
La începutul anului 2025, am căzut într-un episod maniacal de patru luni, cu un comportament psihotic, paranoic și impulsiv care mi-a distrus viața. Pe măsură ce situația devenea din ce în ce mai nesustenabilă, au existat momente în care nu am mai vrut să mai fiu aici.
A avea tulburare bipolară este o stare notabilă de boală mintală constantă. Când intri într-un episod maniacal, ești bolnav în acel moment. Când nu ești într-un episod, ești complet „normal”. Și atunci este momentul în care distrugerea provocată de boală te lovește cel mai tare. Ajungând la pământ acum câteva luni, soția mea m-a încurajat să cer, în sfârșit, ajutor.
Am găsit alinare în forumurile de pe Reddit, dintre toate locurile posibile. Diferiți oameni vorbesc despre episoade maniacale sau depresive de o natură similară. Le-am citit poveștile și am realizat că nu sunt singur. Nu sunt doar eu cel care își rupe întreaga viață o dată pe an, în ciuda faptului că iau medicamente în fiecare zi și mi se spune de către așa-zișii „cei mai buni doctori din lume” că nu sunt bipolar, ci doar experimentez „simptome de autism”.
Cuvintele mele ca lider în comunitatea mea au impact și influență globală. În mania mea, am pierdut complet acest lucru din vedere.
Pe măsură ce îmi găsesc noul echilibru și noul centru printr-un regim eficient de medicație, terapie, exerciții fizice și o viață curată, am o claritate nou descoperită și mult necesară. Îmi revărs energia în artă pozitivă, semnificativă: muzică, îmbrăcăminte, design și alte idei noi pentru a ajuta lumea.
Nu cer simpatie sau îngăduință necondiționată, deși aspir să vă câștig iertarea. Scriu astăzi pur și simplu pentru a vă cere răbdarea și înțelegerea în timp ce îmi găsesc drumul spre casă.
Cu dragoste, Ye