O actriță temperamentală și discretă, delicată, dar puternică, francă, şi nu distantă. Anda Tămășanu nu se teme să spună lucrurilor pe nume și să trăiască pătimaș teatrul. Citiți și veți înțelege cum.
- Ai studiat teatrul la București, după ce ai jucat și la Timișoara. De ce ai ales actoria? Cum de n-ai rămas la București?
- Am descoperit actoria în trupa studențească Thespis din orașul meu de suflet, Timișoara, într-o perioadă în care am simțit nevoia să încep să mă exprim liber. Până astăzi, asta înseamnă pentru mine actoria, o modalitate de exprimare. În plus, cred că această meserie înseamnă și cunoaștere de sine și nevoia de autodepășire. Iubesc și acum toate astea și nu mă văd lucrând în alt domeniu. Sunt o tipă care își ascultă instinctul, iar deși Bucureștiul este un oraș „plin cu de toate” și nu pot să spun că nu mi-e dor deloc de el sau că nu m-aș întoarce acolo, instinctul mi-a spus atunci să plec. Deocamdată mă simt foarte bine în Oradea.
- Ai spus într-un interviu că ești gurmandă. Ce îți place să mănânci? Dar să gătești?
- Ce nu-mi place să mănânc? Hmm... îmi place să experimentez. Și în ceea ce privește mâncatul, dar și gătitul. Îmi place carnea la cuptor cu sosuri şi cu garnituri de legume. Îmi plac pastele, fructele de mare, supele creme și salatele. De exemplu, de Crăciun am să ard un curcan umplut la cuptor și am să încerc să-l servesc cu un sos de portocale.
- Sper că „arzi” curcanul în mod metaforic. Ai pasiuni în afara teatrului?
- Îmi place foarte mult să călătoresc și să descopăr locuri noi. Sper să o pot face mai des. Îmi place să citesc. Și asta aș vrea să o fac mai des. Îmi place să fac sport. Mai nou, alerg în Băile Felix și joc baschet cu colegii. Astea am nevoie să le fac mai des.
- Ai jucat Ofelia, într-un spectacol aparte. Deci ai bifat un rol râvnit de orice actriță. Ce alt rol ai mai vrea să joci?
- Orice rol provocator. Îmi plac personajele puternice, negative, jucăușe, schimbătoare și extremiste, cu multe probleme și cât mai variate. Și, deși pare pueril, mai în glumă, mai în serios, de mică îmi doresc să joc într-un film rol de războinică sau de luptătoare, un rol al unei femei care luptă până la capăt pentru o cauză. (Râde) Știu că toată lumea se va gândi acum la Xena sau Ioana D’Arc.
- Cum e să fii născut între Crăciun și Anul Nou? Primești mai multe cadouri?
- Știi și tu că nu sunt mai multe, dar sunt mai consistente. Mulți simt nevoia să împuște doi iepuri deodată. M-am simțit întotdeauna mai specială că sunt născută în a doua zi de Crăciun. De fapt, oamenii din jurul meu au făcut asta. Ce să zic? Crăciun, ziua mea, Revelion, o săptămână întreagă de petrecut cu cei dragi...
(Claudiu Groza)