Nu l-a jucat pe Hamlet, dar i-a jucat pe Regele Lear și pe Macbeth. Îi place să lucreze cu copiii, dar știe și să ridice case. Peste toate, are un simț al umorului extrem de rafinat. Actorul Șerban Borda și-a aniversat săptămâna trecută ziua de naștere. Și ni s-a confesat amuza(n)t.
- Ai jucat teatru la grădiniță, gimnaziu, liceu sau ți-ai descoperit pasiunea artistică mai târziu?
- Am jucat teatru și la grădiniță, dar plângeam; ca orice copil, cred, care se trezește în fața unor străini cărora trebuie să le spună cu voce tare, răspicat, o poezioară. Trauma a fost destul de puternică, așa că pe scenă am mai urcat doar în liceu, tot cu poezii. Voiam să dau la medicină, dar când văd sânge, leșin. Așa că m-am gândit sincer că un actor, oricum ar fi el, e mai bun decât un medic leșinat. În mine doarme un medic, l-am lăsat să doarmă.
- Ai și alte aptitudini, hobby-uri, îndeletniciri gospodărești, să zicem?
- Îmi place să construiesc, și nu Lego, ci chiar știu să construiesc mansarde, case, să pun gresie, să fac instalații. În vacanțe aveam obiceiul să îmi desfac singur bicicleta și să o montez la loc. De fiecare dată mai rămâneau piese.
- Lucrezi cu copiii, dar nu neapărat ca să-i „faci actori”. Ce urmărești prin cursurile tale?
- La Teatrul de copii facem un curs de dezvoltare personală prin joc, prin teatru, și nu e o „școală a vedetelor”. E un loc de dat cu capul... cu teatru.
- Ai jucat multe roluri în teatru. Ce rol ți-ar fi plăcut să joci și nu l-ai „prins”?
- Cred că actorul care nu vrea să joace Hamlet... joacă teatru. Dar nu am jucat niciodată. Încerc să joc Hamlet și când duc tava și chiar mă pricep.
- Știu că ai o importantă implicare comunitară în Oradea. Vezi actorul ca pe o persoană publică exemplară?
- Și actorii sunt oameni, nu putem să fim exemplari tot timpul, dar e important să încercăm. Câteodată iese, câteodată nu. Ca rolurile. Chiar dacă nu îți iese unul, mergi mai departe, mai iei un pic la pilă și poate-poate iese ceva.
Claudiu Groza