V-aţi gândit vreodată cum ar fi să vă treziţi brusc că nu mai puteţi umbla? Mersul la serviciu să devină un chin, statul în picioare - o corvoadă şi simplul gest de a vă ridica copilul mic în braţe - o imposibilitate, pentru că doare tare?
Unul dintre cei care au trăit asta este Tiberiu Silaghi, un bărbat din Carei, judeţul Satu Mare, diagnosticat cu o severă coxartroză bilaterală, adică la ambele şolduri, care l-a ţinut mult timp în cârje. Salvarea a venit când nu se aştepta, de la un tânăr medic orădean, chirurgul ortoped Jorgaq Tona, care i-a protezat ambele şolduri simultan, la Spitalul Pelican, printr-o metodă revoluţionară şi complexă, realizată în premieră la Oradea şi chiar în vestul ţării.
Viaţa ca un chin
Pentru Tiberiu, suferinţa a început în urmă cu 15 ani. Tâmplar de meserie, iniţial n-a băgat de seamă, dar cu timpul durerile au devenit tot mai intense. Boala s-a agravat treptat, iar în ultimele 3 luni erau de nesuportat. Bărbatul ajunsese în cârje, iar activităţi banale se transformaseră în chin.
Nu mai dormea nopţile, iar simplul gest de a coborî din pat se dovedea o aventură. Nici vorbă să mai poată urca scările. "Umblam cu cârje, în ultimele 3-4 luni nici 10 centimetri nu mai puteam ridica piciorul. Făceam paşi mici, de 10-15-20 cm, şi aveam dureri cumplite în ambele picioare", povesteşte bărbatul.
În ultima perioadă lua injecţii de 2-3 ori pe lună, ture de câte 5, căci medicamentele şi terapiile nu-l mai ajutau. "Am două fete. A fost foarte nasol, mai ales că cea mică are 10 anişori şi nici n-o puteam lua în braţe", rememorează bărbatul.
Medicii i-au zis că soluţia era operaţia de protezare a şoldurilor, adică inserarea unui suport de titan care să-i redea mobilitatea articulaţiilor. Numai că fiecare şold trebuia operat separat, iar între intervenţii lăsat un interval de minimum 6 luni, astfel că gândul de a fi imobilizat cel puţin un an l-a făcut pe Tiberiu să tot amâne.
Intervenţia salvatoare
Din discuţii şi de pe internet aflase în 2017 că operaţia putea fi mult simplificată printr-o tehnică nouă - abord direct anterior minim invaziv, cu o recuperare mult mai rapidă. Dar aceasta nu ajunsese încă la noi, aşa că a preferat să mai aştepte. A prins speranţe abia mai de curând, aflând că sunt medici care o folosesc la Bucureşti şi Timişoara.
Nu i-a venit să creadă când, ajuns pentru noi tratamente la Spitalul Pelican din Oradea, ortopedul care l-a consultat, dr. Jorgaq Tona, i-a spus că ar putea fi eligibil nu doar pentru operaţia prin noua metodă, ci chiar pentru operarea ambelor şolduri într-o singură intervenţie! Adică, în limbaj medical, o artroplastie totală de şold, cu abord direct anterior minim invaziv, bilateral simultan.
Şcolit în Franţa
Dacă artroplastii unilaterale s-au mai făcut prin această tehnică în România, cea bilaterală este foarte rară. Potrivit specialiştilor, intervenţia este o premieră pentru zona de vest a ţării, fiind foarte complexă.
Jorgaq Tona s-a specializat tocmai în Franţa, timp de trei ani, la spitalul universitar din Dijon. "Am făcut foarte multe cursuri pentru a completa şi perfecţiona tehnica înainte de a ajunge la pacient. «Scara» de învăţare este foarte grea pentru un astfel de procedeu şi deseori chirurgul vede greutatea şi cedează. Şi eu era să cedez la un moment dat, după câteva operaţii care au durat foarte mult şi au avut complicaţii. Dar, după următoarele 2-3 operaţii clasice, m-am întors la această tehnică de top", explică, cu pasiune, medicul.
Pacient "rănit" mai puţin
Concret, cu ajutorul unor instrumente speciale, curbate, şi printr-o incizie minoră, de 8-10 centimetri, chirurgul "intră" în corpul pacientului pe calea cea mai naturală şi cel mai puţin agresivă, îndepărtând - şi nu secţionând - muşchii.
"Printre beneficiile acestui tip de abord se numără faptul că incizia este mică pentru pacient, adică sângerare puţină. Durerea e mai mică, pentru că nu se taie nervii, iar netăindu-se niciun muşchi, înseamnă, chirurgical, o recuperare mult mai bună. În plus, imediat după intervenţie, omul se poate baza mult mai repede pe muşchi, ca să poată umbla, perioada de recuperare fiind, evident, mult mai rapidă", explică medicul.
De exemplu, dacă după o operaţie clasică în primele 6 săptămâni pacientul nu are voie să "încarce" pasul cu greutate şi merge în cârje, în acest caz poate călca pe piciorul afectat încă a doua zi după operaţie! "Până la 3 săptămâni, pacientul umblă cu o singură cârjă, de la 3 la 10 săptămâni poate participa la activităţi cotidiene fără ajutor şi după 10 săptămâni poate avea chiar şi activităţi sportive sau de agrement, fără dificultăţi foarte mari", spune doctorul. Şi spitalizarea e redusă: 3-5 zile, comparativ cu intervenţia clasică, de 6-8 zile.
Recuperare fulger
După o serie de teste, analize şi pregătiri, Tiberiu a fost internat pe 29 mai, intervenţia fiind programată pentru a doua zi. A durat sub 3 ore şi, pentru el, a fost ceva spectaculos. A doua zi, stătea deja în picioare, susţinut totuşi de cârje, pentru că în anii de boală musculatura i s-a atrofiat. "A treia zi a trecut la o singură cârjă şi umblă fără probleme, urcă şi coboară scările. Asta e autonomia pe care i-o dăm pacientului înainte să-l externăm", explică dr. Jorgaq Tona.
Practic, Tiberiu a fost de două ori câştigat: pe lângă procedura minim invazivă, a scăpat dintr-un foc de durerile ambelor şolduri. Printr-un singur act chirurgical, o singură anestezie, o singură recuperare post-chirurgicală şi o singură spitalizare. Operaţia bilaterală simultană ar fi fost imposibilă prin operaţie clasică, din cauza şocului masiv pe care l-ar fi putut suferi organismul, dar şi pentru că de obicei pacienţii sunt aşezaţi pe o parte, neputând pune presiune pe şoldul proaspăt rănit.
O nouă viaţă
Tiberiu a fost lăsat acasă după doar 5 zile. "Primul lucru pe care am să-l fac e să-mi îmbrăţişez fata. Încă nu pot să o ridic", a zis el la externare. Ce-a fost mai greu a trecut, dar va urma o perioadă strictă de recuperare, cu fizioterapie, gimnastică medicală, cu medicamente specifice şi îngrijirea rănilor, pentru evitarea unor complicaţii ca embolia pulmonară sau tromboza venoasă.
Astfel, prima artroplastie totală de şold, cu abord direct anterior, minim invaziv şi bilateral s-a încheiat cu succes la Oradea. "Sunt foarte mulţumit, pacientul se simte bine, este foarte mulţumit şi el, şi asta-mi dă o stare de bine. A fost unul dintre momentele acelea pentru care am vrut să mă fac chirurg", mărturiseşte dr. Jorgaq Tona. Pentru că - nu-i aşa? - nu oricine se poate lăuda că a pus, la propriu, un om din cârje pe propriile picioare...
OPERAŢIE DE TOP
Costuri şi riscuri
Artroplastia totală de şold cu abord direct anterior minim invaziv, unilaterală, este o tehnică de intervenţie inovativă, de top, folosită de aproximativ 10 ani în Europa. Însă nu oricine o poate suporta! Tehnica se poate aplica la circa 90% dintre bolnavi, fiind exceptaţi obezii, cei cu deformări mari de articulaţii şi cei cu formaţiuni tumorale.
"Pentru cea bilaterală, care este mult mai rară, trebuie să fim şi mai atenţi la selectarea pacientului. Acesta trebuie să aibă sub 70 de ani şi o stare biologică bună. Nu putem opera un cardiac, de exemplu, deoarece şocul poate să fie foarte mare. Nu operăm, de asemenea, un pacient care are poliartrită reumatoidă", spune medicul orădean.
Studiile din domeniu arată că în cazul unui pacient cu coxartroză bilaterală este recomandată operarea simultană. O dată pentru că în cazul operării unui singur şold trebuie lăsate între 4 şi 6 luni între intervenţii, iar apoi pentru că scade statistic riscul complicaţiilor precum embolia pulmonară sau tromboza venoasă.
Cât priveşte costurile, la Spitalul Pelican, pentru operarea unui singur şold pacienţii asiguraţi prin CAS plătesc, pentru un pachet complet incluzând şi proteza, aproximativ 3.000 euro. În cazul unei operaţii bilaterale, costul poate ajunge la 6.000 euro. De reţinut, însă, că aceste preţuri sunt orientative şi pot să difere în funcţie de particularităţile cazului.
MEDIC POLIGLOT
Albanez, grec, român, îndrăgostit de Oradea
Născut în Albania, crescut în Grecia şi specializat în România şi în Franţa, Jorgaq Tona este medic specialist în ortopedie-traumatologie de 11 ani. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Oradea, şi-a făcut specializarea la spitalele Judeţean şi Pelican, iar timp de 3 ani a stat în Franţa, unde a lucrat la spitalul universitar din Dijon, specializându-se în efectuarea artroplastiei totale de şold prin abord direct anterior minim invaziv.
S-a întors în România în mai 2018 şi este căsătorit cu o orădeancă, împreună cu care are o fetiţă de 1 an şi jumătate. Întrebat de ce s-a stabilit la Oradea, răspunde franc: "Oriunde am fost, peste tot în lume, simţeam că îmi lipseşte ceva şi nu ştiam ce. Întotdeauna când mă întorceam la Oradea, acel ceva pe care nu-l ştiam dispărea".
Pentru prima oară Jorgaq Tona a ajuns în oraşul de pe Criş în 1998, cu o bursă pentru studenţi aromâni. "Primul an, înainte de facultate, a fost pregătitor, pentru a învăţa limba, astfel că am fost obligat să merg într-un centru universitar care avea locuri libere pentru noi. La început, deşi mi s-a părut ghinion că am ajuns la Oradea (tot auzeam de Timişoara, Bucureşti sau Cluj, şi acolo mi-am dorit să ajung), după primul an nu m-a mai interesat alt oraş".
Medicul vorbeşte fluent româneşte - de altfel, cursurile FMF le-a urmat în limba română - şi încă cinci limbi: aromână, albaneză, greacă, engleză şi franceză.