Creatorii de filme şi cărţi de anticipaţie care au lansat scenarii cu epidemii globale ce loveau omenirea (un exemplu recent este "Contagion", din 2011, pe care multă lume l-a descoperit după izbucnirea crizei Covid) nu şi-au putut imagina că, într-o situaţie reală, oamenii vor refuza în număr mare leacul descoperit de cercetători. Dar viaţa bate filmul! Poate că nu neîncrederea în vaccin e problema, ci mai degrabă teama de lucrurile gratuite. Ciudat şi paradoxal, din moment ce tuturor ne plac gratuităţile.
Nu cheltuim mai nimic pentru prevenţie, vrem analize medicale, tratamente şi intervenţii chirurgicale gratuite, dar totuşi, când e musai să mergem la doctor, o facem cu plicul împăturit în podul palmei transpirate. Apoi ne plângem că nu am fost trataţi gratuit. Aşa a fost dintotdeauna, aşa trebuie să fie în vecii vecilor, amin! Dar când ceva este gratis: "Nu mersi, nu am încredere!". România ar fi trebuit să facă vaccinarea pe sub mână, cu pile, intervenţii şi cu şpagă, aşa campania ar fi avut un succes răsunător la nivel mondial.
Guvernul putea lansa zvonul că tranşele de vaccin sunt puţine şi că vor veni tot mai rar şi că se vor face pe bani. Atunci să fi văzut îmbulzeală la centrele de vaccinare şi scandal: "Faceţi doar câte unul la fiecare, să ajungă la toată lumea! Uitaţi, doamna de dinainte a primit două! Corupţilor! Hoţilor! Huo!". Sper ca şi cei mai slabi la minte care citesc aceste rânduri să înţeleagă gluma din rândurile de mai sus şi, în acelaşi timp, să se întrebe de ce suntem în situaţia asta.
Deşi nu ne dă bogăţia afară din casă, nu suntem adepţii vorbei "The best things in life are free (Cele mai bune lucruri din viaţă sunt gratis)". Ce e gratis nu e bun, nu e de încredere. Dacă dăm bani, atunci situaţia se schimbă, lucrurile capătă valoare, noi căpătăm valoare. Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Ca în bancul cu doi ruşi care se întâlnesc întâmplător pe o stradă în Londra purtând acelaşi model de cravată. "Ai cumpărat-o de aici?" "Da." Cât ai dat pe ea?" "30 de lire". "Hm, revine primul cu superioritate, eu am dat 50!".
Textul de faţă nu este un manifest pro-vaccinare, deşi poate părea. Faza cu dreptul fiecăruia de a alege dacă se injectează sau nu rămâne valabilă. Dar nu pot să nu mă întreb cât ar fi fost în stare să cheltuiască pe un vaccin, acum un an, cei care din pricina virusului şi-au pierdut prin spitale mama, tata, bunicii sau prietenii. Ar fi bine să-şi pună întrebarea asta şi cei care cred că să conduci fără centură, să mergi la luptă fără vestă antiglonţ şi să sari din avion fără paraşută e cel mai cool, pentru că aşa fac tipii ăia eroici din filme. Dar, din păcate, viaţa bate filmul, uneori chiar rău de tot. "Lăsaţi-ne să murim!" nu e eroism, e prostie.