Lecţia de realitate: Liceenii de la Onisifor Ghibu învaţă de la profesorul de engleză Nicolae Ardelean cum să fie atenţi la tot ce mişcă în jurul lor

În timp ce mulţi dintre colegii lor vor să se distreze cât mai mult, un grup de tineri de la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu sunt atenţi la evenimentele zilei şi la personajele care ocupă scena publică. Elevi în clase de filologie-jurnalism, unde mulţi au ajuns pur şi simplu pentru că nu le-a atras atenţia nicio altă specializare, adolescenţii au învăţat nu doar să urmărească actualitatea, ci şi s-o descifreze şi s-o relateze.

Liceul Ghibu este, de altfel, singura şcoală orădeană cu un ziar electronic scris integral de elevi şi actualizat zilnic. Iniţiativa a avut-o, în urmă cu cinci ani, profesorul de engleză şi jurnalism Nicolae Ardelean, care predă nu doar lecţiile din curriculă, ci îi îndeamnă pe adolescenţi să îşi cultive propriile preocupări.

Revista lor

Începând din 2011, elevii din clasele de jurnalism au o revistă a lor, Logo Paper, care funcţionează ca blog cu articole de actualitate, respectiv ca revistă lunară ce adună cele mai bune materiale scrise în decursul a patru săptămâni. Spre deosebire de alte publicaţii şcolare, Logo aparţine cu adevărat elevilor. "Toate subiectele le aleg copiii, iar eu nu refuz nicio idee", explică Nicolae Ardelean, profesorul care a înfiinţat revista.

Dascăl de engleză de aproape trei decenii, Nick - cum îi spun cunoscuţii - a lucrat la mai multe ziare şi reviste editate la Oradea, aşa că are ce să-i înveţe pe tineri. Totuşi, nu doreşte să-i convingă să devină jurnalişti: "Vreau doar ca în acest interval, al anilor de liceu, să fie elevi-jurnalişti".

Conţinut original

Proful se străduieşte să-i convingă pe adolescenţi să fie atenţi la ce se întâmplă în jur, să fie curioşi şi să militeze pentru ţelurile în care cred. Misiunea îi reuşeşte: de cum intră în clasa a IX-a, tinerii încep să se documenteze şi să scrie despre subiecte care îi preocupă. Aşa se face, de pildă, că cititorii Logo Paper pot cunoaşte sportivi din oraş, colegi de generaţie care deja au locuri de muncă înainte de a termina şcoala ori ştiri despre diverse evenimente locale.

"Scriu despre orice mă interesează", spune Oana Taichiş, elevă în clasa a XI-a, hotărâtă să devină reporter. Colegul ei Florin Mihocaş şi-a descoperit în redacţie pasiunea pentru editarea video, pe care o exersează din plin, întrucât Logo Paper este o revistă dinamică, ce oferă inclusiv galerii foto şi video. Cu smartphone-urile pe care toţi le au prin buzunare, tinerii fac singuri pozele şi filmuleţele cu care-şi ilustrează materialele.

"Trebuie să publice doar material original", explică profesorul lor. În schimb, sub nicio formă tinerii nu sunt constrânşi să scrie un anumit articol, nici măcar despre proiectele din şcoală. "Nu sunt poeţii de curte ai nimănui", zice Nick.

Serioşi şi responsabili

Tinerii spun că le place experienţa de jurnalişti, îndeosebi pentru că descoperă informaţii care le pot fi utile. Paula Szabo (clasa a IX-a) a scris, de exemplu, un articol despre avantajele şi dezavantajele sistemului "homeschooling" (şcoală acasă), documentat cu profesori, părinţi şi elevi deopotrivă. Un alt elev, Bogdan Bondar (clasa a XII-a), le-a arătat colegilor de ce este importantă educaţia juridică, pledând pentru introducerea acestei discipline în licee.

Tinerii afirmă că sunt interesaţi la modul cel mai serios de reacţiile colegilor şi profesorilor. "Dezbatem subiectele împreună", spune Adriana Ştiube (clasa a X-a). Tocmai pentru că sunt foarte aproape de cititori, elevii învaţă să fie responsabili pentru ceea ce scriu. Şi nici nu simt deloc că munca la revistă ar fi o corvoadă. "Scriu cu plăcere", spune Ruben Nistor (clasa a X-a).

"Îndrumător şi atât"

Dovedind atâta seriozitate, elevii-jurnalişti au primit din acest an de la directorul şcolii, Ioan Pirtea, o sală pe care au transformat-o în redacţie. Iniţial "cabinet" de religie, încăperea a fost reamenajată de liceeni după gustul lor. Surprinzător, n-au vrut s-o "des-figureze", preferând să împrospăteze vopseaua pe două dintre picturile religioase de pe pereţi.

Extrem de modest, profesorul lor nu vrea să-şi aroge niciun merit pentru felul în care liceenii descoperă lumea din jur şi devin mai responsabili faţă de aceasta şi, mai ales, faţă de ei înşişi. "E munca lor, eu doar îi îndrum", spune Nicolae Ardelean. În schimb, împrumută de la ei vitalitate, iar textele pe care elevii le scriu îl ajută să-i cunoască mai bine şi să conştientizeze că între adulţi şi adolescenţi există discrepanţe care se lărgesc tot mai mult. Aşa că, zi de zi, articol cu articol, încearcă să micşoreze distanţa care, evident, nu este nimănui de folos...