Când clopoţelul anunţă pauza, elevii din clasele primare ale şcolii din Aştileu ies din clădire şi străbat o curte plină de noroi ca să ajungă într-un imobil vecin, unde există toalete şi apa curge la robinete.
Aflată la doar trei kilometri de oraşul Aleşd, şcoala din Aştileu are două imobile, însă numai unul cu apă curentă şi toalete în interior. Taman corpul de clădire în care învaţă cei mai mici dintre copii este lipsit de acest "confort". Iar ca ei, sau chiar mai rău, o păţesc zilnic mii de copii de grădiniţă şi elevi din Bihor. Între timp, primarii ridică din umeri, spunând că n-au bani...
Salvate de dispariţie
Conform statisticilor Inspectoratului Şcolar Judeţean, şcolile şi grădiniţele din Bihor au în total 858 corpuri de clădiri, din care doar 637 (adică 74%) au autorizaţie sanitară de funcţionare, în timp ce alte 147 nu deţin acest act, iar alte 74 clădiri sunt în curs de autorizare. Direcţia de Sănătate Publică Bihor refuză autorizarea în principal pentru neîndeplinirea a două condiţii elementare: lipsa unei reţele de apă curentă şi potabilă ori a toaletelor amenajate în interior.
Deşi pare greu de crezut că într-o ţară europeană din secolul XXI elevii încă nu au parte de aceste condiţii minime de igienă, adevărul este că 75 de unităţi de învăţământ din Bihor, cu un total de peste 200 de clădiri, funcţionează fără autorizaţie sanitară. Situaţia nu-i defel nouă, bineînţeles: în fiecare toamnă, la începerea anului şcolar, IŞJ Bihor consemnează aceleaşi date dezastruoase. Modificări apar, de regulă, doar atunci când o şcoală fără apă se închide fiindcă rămâne fără elevi. Şi, fireşte, dispare din statistici...
Cât de prost stau localităţile bihorene la acest capitol se vede şi prin comparaţie cu alte judeţe. În Satu Mare, de pildă, doar trei unităţi de învăţământ nu au WC-uri în interior, în timp ce în Sibiu toate şcolile şi grădiniţele au apă curentă şi toalete decente!
Cu apă, dar fără budă!
Clădirile unităţilor de învăţământ fără autorizaţie sanitară sunt răspândite prin tot judeţul. Fără apă curentă şi, implicit, cu latrine în fundul curţii, sunt, printre altele, grădiniţele din satele Zăvoi, Ogeşti şi Rogoz (comuna Sîmbăta), şcolile primare din Şuncuiuş şi Fiziş (comuna Finiş), grădiniţele din satele Vintere, Holod şi Lupoaia (toate din comuna Holod).
Mai frustrant este că, deşi în numeroase şcoli şi grădiniţe există apă curentă, primarii nu s-au mai sinchisit să amenajeze şi grupuri sanitare. În această situaţie se află şcoala primară nr. 2 Voivozi (comuna Şimian), şcoala primară nr. 4 Ponoară (comuna Bratca), şcoala primară nr. 1 Tomnatic (comuna Vadu Crişului), şcoala gimnazială nr. 4 Arpăşel (comuna Batăr), şcoala gimnazială nr. 1 Gurbediu (comuna Tinca), grădiniţa cu program normal nr. 4 din Remeţi (comuna Bulz) şi grădiniţele din satele Ucuriş şi Călacea (comuna Oltea).
Mai bine le închid!
De ce nu sunt copiii din aceste comune o prioritate pentru primari? Greu de explicat. Edilii întrebaţi de BIHOREANUL dau două răspunsuri: fie nu au bani, fie tocmai lucrează la asta! "Sunt clădiri vechi de când lumea, costă prea mult. Una nici nu cred că-i a noastră", spune Alexandru Gaboraş, primarul din Bratca, comună în care trei şcoli şi grădiniţe au latrine.
Edilul promite că va "rezolva" problema în toamnă. Nu prin investiţii, însă, ci prin comasarea tuturor şcolilor şi grădiniţelor în centrul de comună, în clădiri cu apă curentă şi WC-uri. Niciun copil nu va fi nevoit să ajungă la şcoală pe jos, spune primarul, deoarece comuna are trei microbuze special pentru a-i transporta.
La Holod, lipsa de interes este şi mai flagrantă: fie la robinete curge apă nepotabilă, fie copiii stau în clădiri noi, dar cu robinetele uscate! "Grădiniţa din Vintere are apă de un an şi jumătate, dar calitatea ei nu se încadrează în parametrii normali. Grădiniţa din Lupoaia are latrine, aşa este, dar clădirea e nouă, de 7-8 ani, cu încălzire centralizată. Nu are apă curentă, doar dozatoare, pentru că acum fac în sat reţea de apă", zice primarul din Holod, Ioan Horga (foto). De ce, de 8 ani, de când s-a construit clădirea, n-a făcut un foraj de apă? "Trebuia să săpăm prea adânc", se scuză edilul.
Colega lui din Sîmbăta, Mariana Laza, se laudă şi ea că toate grădiniţele şi şcolile fără autorizaţie sunt în şantier. "Acum se fac lucrările. La Zăvoi trebuie recepţionată, la Ugeşti şi Rogoz sunt în execuţie", spune Laza.
Investiţii private
Ca să mai spele din petele de pe obrajii gospodarilor, clubul Rotary 1113 s-a implicat pentru rezolvarea problemei: săptămâna trecută a lansat un proiect menit să-i înveţe pe copii cum să se spele pe mâini, dar şi să le construiască grupurile sanitare necesare.
În parteneriat cu Skin Novels, un producător local de săpunuri naturale, ONG-ul a scos la vânzare săpunul Rotary, la preţul de 29 lei. "La achiziţia unui săpun, două săpunuri mici ajung la un copil care va învăţa cum să se spele pe mâini", spune coordonatoarea proiectului, Oana Mudura. Din cei 29 lei strânşi pe un asemenea "pachet", cea mai mare parte din bani vor fi folosiţi de Rotary pentru construirea de toalete, scop pentru care caută şi sponsori.
Pentru prima toaletă, ce urmează să fie amenajată la şcoala din Aştileu, contractul a fost deja semnat cu Holcim. Aici, din cele două clădiri aflate în aceeaşi curte, amândouă dotate cu apă curentă, doar una are şi toalete. "N-am avut bani. De când sunt primar, de şase ani, tot asta fac: lucrări în şcoli şi grădiniţe. Dar nu le pot face pe toate odată", zice cu năduf edilul Ionuţ Lazăr (foto).
Totuşi, e lesne de înţeles că nici Rotary şi nici alte ONG-uri nu vor putea renova toate şcolile şi grădiniţele din Bihor, dotându-le cu reţele de apă şi canalizare. Aşa că elevii rămân tot în mâinile autorităţilor, mai mult sau mai puţin "curate" şi acestea...
ELEVI ÎN PERICOL
Şcoli fără autorizaţii ISU
Autorizaţiile sanitare nu sunt singurele acte care, prin lipsa lor, arată lipsurile elementare ale unităţilor de învăţământ din Bihor. Conform datelor Inspectoratului Şcolar, 17% din clădirile şcolilor şi grădiniţelor, adică 152 la număr, nu au autorizaţie de securitate la incendiu ori sunt în curs de obţinere a acestui document de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Crişana.
Este greu de spus totuşi cât de elocventă e statistica pentru estimarea exactă a riscurilor la care sunt supuşi copiii şi profesorii, deoarece autorizaţiile de securitate la incendiu nu sunt obligatorii pentru clădirile construite înainte de anul 1998, dacă nu s-au făcut lucrări de reamenajare. Cert e că directorii şcolilor sau grădiniţelor care ar trebui să deţină autorizaţii şi nu au trebuie să anunţe părinţii despre această deficienţă prin afişarea unui mesaj, în loc vizibil, care să precizeze acest lucru.