În timp ce tinerii noştri iau note de toată jena la examene, se bat în timpul programului, îşi umilesc profesorii sau trag chiulul prin crâşme, peste 100 de adolescenţi irlandezi ne-au dat, la noi acasă, o lecţie de dărnicie şi umanitate.

Aproape toţi elevii cu vârste între 16 şi 18 ani de la Colegiul Wesley din Dublin s-au mutat pentru o săptămână la Beiuş, unde au participat la un proiect mai mult decât ambiţios: construirea a 10 case în doar 5 zile. Şi nu doar că au muncit cel puţin câte 9 ore pe zi, dar tinerii irlandezi şi-au şi plătit voluntariatul. Nu mai puţin de 1.500 euro a dat fiecare pentru drum, cazare şi masă, plus o parte din materialele folosite la ridicarea caselor pentru familiile sărace din Beiuş. Fără să ceară şi fără să aştepte nimic în schimb...

Dar din dar

În 1996, Beiuşul devenea primul oraş din România unde lua fiinţă o filială a Fundaţiei Habitat pentru Umanitate, un ONG internaţional care ajută familiile cu venituri mici, dar stabile, să aibă o locuinţă decentă. Regulile sunt simple: cei care au nevoie de o casă depun o cerere la asociaţie, aceasta obţine terenul, cumpără materialele de construcţie, adună voluntarii dispuşi să lucreze la ridicarea locuinţei şi trece la muncă până la finalizarea ei.

Beneficiarii trebuie să muncească, însă, şi ei la construcţie, atât la casa lor, cât şi la ale altora, iar după ce primesc locuinţa trebuie să plătească o rată lunară, în medie de 50 euro, timp de 20 de ani. Motivul? Cu banii obţinuţi, fundaţia cumpără materialele necesare ridicării altor case. Rezultatul e că în cei 17 ani de activitate, Habitat Beiuş a construit 220 case, toate graţie implicării a mii de voluntari de diferite naţionalităţi din Europa şi America, sosiţi aici în fiecare an, ca să muncească pe gratis.

06 Nigel.jpgConsecvenţă irlandeză

Din 2003, voluntari de bază ai şantierelor Habitat Beiuş sunt elevii şi profesorii Colegiului Wesley din Dublin. De la reverendul şcolii, Nigel Mackey (foto), irlandezii au aflat că în România îşi pot folosi energia într-un mod caritabil şi constructiv. "Şi în Irlanda e criză, dar tinerii noştri trebuie să înţeleagă că nu există recesiune în privinţa generozităţii, a dărniciei ori a timpului pe care îl pot dărui altora", spune reverendul. Şi i-a convins pe tineri, astfel că de 10 ani elevii vin cel puţin o dată pe an la Beiuş şi contribuie cu muncă şi bani la construcţia caselor Habitat.

Ca să marcheze deceniul de colaborare cu fundaţia din Beiuş, irlandezii şi-au propus încă de anul trecut un obiectiv ambiţios: construirea a 10 case în doar 5 zile, pe un teren primit de la Primărie. Săptămâna trecută, 127 de elevi şi profesori din Dublin au ajuns în oraş, pentru proiectul "Build the Wesley Way!" ("Construieşte în stilul Wesley!"). Aici îi aşteptau deja 17 americani, tot voluntari ai unor organizaţii Habitat, dar şi elevi şi profesori români. Aşa s-au adunat aproape 250 de persoane dornice să muncească pentru oameni pe care nici măcar nu i-au cunoscut până atunci!

06 Mircea Jurcan.jpgVoluntariat total!

Tinerii irlandezi n-au venit în România cu mâna goală. "Fiecare a plătit 1.500 de euro pentru transport, cazarea la internatele şcolilor din Beiuş şi mesele zilnice, dar şi pentru echipamentele de lucru, scule şi chiar o parte din materiale de construcţii", spune Mircea Jurcan (foto), directorul Habitat Beiuş. Mai scump decât i-ar fi costat o tabără, unde se puteau distra fără nicio grijă!

Au preferat voluntariatul pentru că încă din primii ani de şcoală sunt învăţaţi că în viaţă trebuie să-şi ajute semenii şi să lase ceva în urmă. Astfel, ajung convinşi că, deşi cheltuie sume consistente de bani şi fac eforturi serioase, câştigă în schimb satisfacţia nepreţuită de a face un bine. Şi mai e şi un aspect practic: voluntariatul le cântăreşte mult şi în CV-uri, atunci când aplică la universităţi ori îşi caută un loc de muncă.

Mobilizarea voluntarilor la Beiuş a fost exemplară. Zilnic, de la 8 dimineaţa, tinerii s-au adunat pe şantier şi au respectat indicaţiile primite de la inginerii şi muncitorii calificaţi. Fetele şi băieţii au lucrat cot la cot, fără să se plângă cineva de vreun neajuns.

Joia trecută, în a patra zi de muncă, echipele ajunseseră la finisaje. Pe fiecare schelă erau adolescenţi ce mânuiau mistrii ca nişte meseriaşi sadea, pe acoperişuri rânduiau fiecare ţiglă cu grijă, iar în jurul caselor roiau alţi voluntari, fiecare cu propria-i însărcinare. Mai mult, când coordonatorii îi îndemnau pe tineri să mai facă şi câte o pauză, aceştia refuzau, pentru a continua munca în ritm susţinut, fără a trage de timp.

Beiuşenii, oameni primitori

"A fost mult mai greu decât m-am aşteptat. Din prima zi ne-a trezit la realitate sunetul ciocanelor şi ne-am dat seama că am venit aici să lucrăm", a povestit BIHOREANULUI Laurean, o tânără de 16 ani, aflată pentru prima oară în România. Şi colegele ei, Sal şi Kiki, recunosc că lucrul pe şantier le-a istovit, dar spun că sunt fericite, deoarece în puţinul timp petrecut aici şi-au făcut prieteni. "Oamenii locului sunt foarte prietenoşi. Şi toţi ne privesc cu admiraţie, de parcă am face ceva nemaivăzut", spune, cu modestie, Sal.

În opt dintre casele ridicate de irlandezi vor locui familii formate din mamă, tată şi copii, iar în alte două locuinţe, realizate în sistem duplex, se vor muta două mame care îşi cresc singure copiii. Toate locuinţele au fost ridicate pe structuri uşoare din lemn, sunt ignifugate şi izolate termic, conectate la reţelele de electricitate, apă şi canalizare. Sunt simple, dar asigură un trai mai mult decât decent.

06 Florian Bacos.jpgLa cheie

Sâmbăta trecută, irlandezii au predat casele, la cheie, proprietarilor. Printre aceştia se numără şi familiile a trei angajaţi ai unor servicii publice din Beiuş. "Când Primăria ne-a dat terenul, am stabilit că vom construi trei case şi pentru beneficiari aleşi de municipalitate", explică Florian Bacoş (foto), voluntar Habitat. Aşa că în acestea vor locui familiile unui jandarm, unui pompier şi unei profesoare. Celelalte şapte au fost repartizate altor familii care şi-au depus cererile la Habitat, unele chiar de 2-3 ani.

Trăgând linie, zece familii au din această săptămână o viaţă nouă, în case pe care nici în cele mai îndrăzneţe vise nu sperau să le vadă ridicate într-un timp atât de scurt. Însă voluntarii au dovedit că atunci când există voinţă, visele chiar devin realitate.


FĂRĂ LOZINCI
Politicieni la munca de jos

Joia trecută, la invitaţia reprezentanţilor fundaţiei, pe şantierul Habitat Beiuş au ajuns şi câteva oficialităţi, pentru a le da o mână de ajutor voluntarilor. Primarul Adrian Domocoş şi viceprimarul Gabriel Popa, senatorul Cristian Bodea, deputaţii Liviu Laza Matiuţă, Gheorghe Bogdan şi Gheorghe Costin, dar şi prefectul Claudiu Pop, au muncit la construcţia caselor dar, spre deosebire de ceilalţi voluntari, care au ţinut greul şantierului, politicienii s-au mulţumit doar să dea ţigle din mână în mână. Nici n-aveau cum să lucreze mai din greu, mai ales că aproape toţi erau costumaţi la patru ace!

Reprezentanţii Habitat au profitat, însă, de prezenţa lor, cerându-le o legislaţie mai bună pentru ONG-urile care servesc cu adevărat comunităţile. De pildă, o soluţie legislativă ca asociaţiile să nu plătească impozit pentru banii încasaţi şi folosiţi apoi tot în acţiunile fundaţiei, cum sunt ratele lunare adunate de la beneficiarii caselor.