Cu inima în dinţi aşteaptă autobuzul. Urcă, priveşte pe geam şi se gândeşte resemnat la ce va urma. E o nouă zi în care vor râde de el. O nouă zi în care se va simţi ruşinat, umilit, inferior şi singur... Le-a zis deja să înceteze, dar nu l-au ascultat. Nu vrea să le spună părinţilor sau dirigintei, aşa că preferă să îndure în tăcere.

Sunt gândurile multor elevi care pleacă dimineaţa la şcoală şi ajung hărţuiţi de propriii colegi, de care nu ştiu cum să se apere. BIHOREANUL a discutat cu câteva victime ale bullying-ului, un fenomen care face tot mai multe victime în şcoli...

Hărţuire cu repetiţie

Dacă un elev îşi ameninţă colegul cu bătaia, înseamnă că are un comportament violent şi indezirabil, dar nu e bullying. Nici dacă un copil face o remarcă ironică asupra altuia, în clasă, iar ceilalţi râd nu se poate vorbi despre asta. Însă dacă cele două acţiuni au loc repetitiv, cu scopul de a denigra ţinta şi de a o marginaliza de restul grupului, atunci, cu siguranţă e bullying.

Fiind o formă de hărţuire, bullyingul se manifestă în diferite forme: verbal - prin porecle, jigniri şi ameninţări, fizic - prin loviri, piedici şi îmbrânciri, social - prin marginalizare, excluderea dintr-un grup, şi mai nou prin cyberbullying, pe internet, cele mai grave agresiuni fiind distribuirea în spaţiul public a unor imagini sau informaţii personale ale victimei.

Interzis prin lege

Fenomenul a fost studiat în ultimii ani de organizaţii din ţară şi străinătate care au evidenţiat efectele grave asupra victimelor, aşa că în 2019 Parlamentul a modificat Legea Educaţiei interzicând explicit astfel de comportamente în unităţile de învăţământ.

Pentru rezolvarea cazurilor s-a impus crearea unor grupuri de acţiune anti-bullying la nivelul fiecărei şcoli, alcătuite din profesori, specialişti, părinţi şi elevi, care să găsească cele mai eficiente soluţii. "Echipa multidisciplinară se ocupă de procesul de management al cazului, de readaptare fizică, psihologică şi de reintegrare socială a preşcolarului/elevului-victimă, a preşcolarului/elevului martor, precum şi a preşcolarului/elevului agresiv", precizează legea. Astfel de echipe au fost înfiinţate doar de la începutul anului şcolar curent, aşa că deocamdată nu au rezultate notabile.

În sprijinul lor, Ministerul Afacerilor Interne a înfiinţat anul trecut birouri de Siguranţă Şcolară în toate Inspectoratele de Poliţie din ţară, cu rolul de a preveni şi combate violenţa şi bullying-ul în şcoli. Până în prezent, structura din Bihor n-a primit reclamaţii de bullying, dar asta nu înseamnă, desigur, că nu a existat în şcolile de aici.

Suferinţă în tăcere

Multor elevi le este frică să povestească profesorilor sau părinţilor prin ce trec, temându-se că asta nu va rezolva nimic şi vor continua să fie hărţuiţi, dar mai rău decât înainte. De altfel, pentru a-i proteja, BIHOREANUL le prezintă poveştile sub alte identităţi decât cele reale.

Rareş (16 ani) şi-a făcut dreptate de unul singur. Licean la Colegiul Gojdu, în gimnaziu a fost timp de doi ani ţinta colegilor, la aceeaşi şcoală. Băieţii din clasă îl considerau "un bleg", aşa că zi de zi îi puneau piedică, îl intimidau şi râdeau de felul în care vorbeşte.

Adolescentul i-a ignorat până în clasa a VII-a, când un coleg şi-a pus în cap să-l umilească. "Stăteam de vorbă cu un prieten, în pauză, în faţa clasei, şi fără motiv a venit la mine, şi-a pus mâna după umerii mei, a încercat să-mi pună piedică şi să mă doboare la pământ. Am ripostat şi l-am împins spre tablă, apoi am reuşit să-l pun eu jos. Acela a fost momentul în care mi-am câştigat respectul. L-am ajutat să se ridice şi mi-a strâns mâna", povesteşte adolescentul, care s-a împrietenit ulterior cu agresorii săi.

Incidentul a rămas cunoscut doar celor prezenţi. "Nu voiam probleme. Dacă le-aş fi spus părinţilor sau profilor ce se întâmpla, cred că nu aş fi făcut decât să-mi stric imaginea în faţa colegilor şi ei ar fi ajuns să mă urască", explică Rareş.

Ţintă a batjocurii

Un alt adolescent, Antonio, care a învăţat la Şcoala Gimnazială Avram Iancu, a cerut, însă, ajutor. Grasu`, cum îi ziceau colegii, era subiect de bârfe şi batjocură încă din clasa a V-a, aşa că pentru el pauzele erau un calvar.

"Mi-aş dori să uit perioada aceea, dar nu am cum. În primul an de gimnaziu, într-o pauză, un coleg mai puternic mi-a luat penarul şi l-a aruncat prin clasă. Eu fugeam după el, încercam să-l prind, dar tot el ajungea primul. Ceilalţi se distrau şi îl aplaudau. Muream de ruşine", îşi aminteşte băiatul.

După o vreme s-a destăinuit dirigintei, care a luat măsuri, ţinând ore de dirigenţie pe tema bullying-ului. Profesoara le-a explicat elevilor de ce nu e corect să râdă de alţii şi le-a cerut agresorilor să-l lase în pace pe Antonio, ameninţându-i cu scăderea notei la purtare. Hărţuirea s-a diminuat, dar băiatul tot n-a reuşit să se integreze între ceilalţi. A făcut-o abia după ce a ajuns la liceu.  

"O să muriţi în chinuri"

Recent, de când cu pandemia, unii elevi au un nou motiv pentru a-şi hărţui colegii: vaccinarea sau nevaccinarea anti-Covid. Diana n-a fost agresată la şcoală până de curând, în clasa a XI-a, când colegii au aflat că are certificat verde. "Suntem doar 6 vaccinaţi într-o clasă de 28 de elevi. O fată, ca să se dea în spectacol, a zis în prima săptămână de şcoală că «voi, ăştia vaccinaţi, nu mai prindeţi banchetul, o să vă transformaţi în crocodili şi apoi o să muriţi în chinuri». Ceilalţi nu i-au spus nimic, dar eu am întrebat-o de unde a scos prostiile astea. Aşa a început totul", mărturiseşte adolescenta.

Împreună cu alţi colegi, fata a continuat să-i hărţuiască pe cei 6 colegi. "Ne strigau reptile, proşti, veneau să ne îmbrăţişeze şi ziceau că ne-au dat Covid", povesteşte Diana. Părinţii victimelor au aflat de cele întâmplate, la fel şi diriginta, care a încercat să discute cu familiile agresorilor, dar părinţii acestora, fiind contra vaccinării, au susţinut că odraslele lor au făcut doar nişte glume. Situaţia s-a calmat înainte de vacanţa de Crăciun, dar nu se ştie pentru cât timp.

"Du-te împuşcă-te!"

Cea mai îngrozitoare poveste aflată de BIHOREANUL este a Iuliei, care a îndurat vreme de 4 ani suferinţe greu de imaginat chiar şi pentru un adult, doar pentru că nu s-a lăsat influenţată de liderul clasei. "Colegii făceau tot ce zicea băiatul-vedetă, iar pentru că eu aveam curajul să mă impun, acesta i-a întors pe toţi împotriva mea", mărturiseşte fata, pe atunci elevă la Şcoala Dacia.

Anii petrecuţi aici au fost un coşmar. Colegii i-au scuipat în mâncare, i-au turnat apă în cap, au tras-o de păr, iar în 2020, când au trecut în online, lucrurile s-au înrăutăţit. "Îmi lăsau comentarii la pozele de pe Instagram spunând că sunt proastă, că nu valorez nimic, că ar fi bine să fac Covid ca să nu mai merg la ore niciodată", spune fata.

Din cauza bullying-ului, şi-a schimbat comportamentul. A renunţat la cursurile de canto şi modeling şi se izola cu orele în cameră, singură.

De ce nu s-a mutat la altă şcoală? Când familia şi diriginta ei au aflat, părinţii au vrut să o transfere, dar fata s-a opus, pe motiv că ţine să se integreze. Şi-a dorit asta până când "vedeta" i-a spus, pur şi simplu, să se sinucidă! "Mi-a zis: «Dacă vrei, îţi fac rost de pistol, numa` du-te împuşcă-te!». Atunci a fost scandal, au fost chemaţi părinţii, dar oricum era spre finalul anului, aşa că nimeni n-a mai luat nicio măsură", recunoaşte Iulia.

Cu sechele

Maria Petrus, psiholog De atunci au trecut câteva luni, iar fata a ajuns într-un mediu nou, la liceu, cu profesori şi colegi prietenoşi. Totuşi, încă se simte vulnerabilă. De fiecare dată când vede persoane şuşotind în jur are senzaţia că e bârfită. Face parte, deci, din rândul victimelor cu sechele.

"Am întâlnit persoane care, ajunse la maturitate, încă mai au coşmaruri cu momente în care erau ridiculizate în şcoală. Aceste episoade traumatice pot fi vindecate prin terapie sau în unele cazuri, când victimele sunt sprijinite de familie ori îşi iartă agresorii, daunele se pot reduce de la sine, odată cu trecerea timpului", spune psihologul Maria Petruş (foto).

Specialistul susţine că agresorii au la rândul lor nevoie de ajutor, pentru că au ajuns să-şi tortureze colegii după ce, cel mai probabil, au fost cândva victime sau au trăit într-un mediu unde violenţa era acceptată şi încurajată. Aşadar, primii paşi spre o atitudine tolerantă faţă de cei din jur ar trebui făcuţi încă din sânul familiei. Dar poate pentru prea mulţi părinţi asta nu e o prioritate...


SALVATORI
Ioana Florea, elevăUnde să ceri ajutor

Multe victime ale bullying-ului nu vor să îşi pârască profesorilor colegii şi nici să se destăinuie părinţilor, dar nici nu ştiu că au şi alte opţiuni.

De anul acesta, Consiliul Judeţean al Elevilor Bihor are un departament de Incluziune educaţională, condus de adolescenta Ioana Florea (foto), a cărui misiune este ajutorarea elevilor hărţuiţi. "Primul lucru pe care îl facem este să ascultăm problemele lor. Cred că le e mai uşor să discute cu cei de vârsta lor, iar apoi îi putem încuraja să ceară ajutor specializat sau să raportăm chiar noi bullying-ul la şcoală sau Poliţie", spune Ioana.

Victimele pot primi asistenţă de la specialişti, gratuit, şi accesând site-ul Scolifarabullying.ro/map.