În 19 martie 2019 a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia nr. 76/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că legea aplicabilă dreptului la repararea pagubei de către stat ca urmare a unei hotărâri de achitare ulterioare unei hotărâri definitive de condamnare este cea în vigoare la momentul rămânerii definitive a hotărârii de achitare.

Înscriindu-se într-un "trend" al ultimilor ani, decizia este extrem de discutabilă, fiindcă scutură din temelii principii ale dreptului civil existente încă din timpul Imperiului Roman.

Astfel, întotdeauna în drept, legea aplicabilă unei fapte ilicite e cea de la momentul comiterii acesteia, pentru că însuşi caracterul ei ilicit trebuie raportat la legea în vigoare în acel moment, ce impunea persoanei care a comis fapta o anumită conduită de urmat, în raport de care se stabileşte chiar caracterul licit sau ilicit al conduitei respective.

Îndepărtându-se de la această concepţie clasică, Instanţa Supremă susţine că pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti este o activitate licită, care nu devine ilicită doar pentru că a fost desfiinţată ulterior în căi de atac, fie ele şi extraordinare.

Înalta Curte afirmă practic că niciodată o hotărâre nu poate fi nelegală, chiar dacă este schimbată de o instanţă superioară. În consecinţă, nu există vreun argument plauzibil pentru a considera în acest caz că s-a săvârşit o faptă ilicită la momentul devenirii definitive a hotărârii de condamnare, doar pentru că această hotărâre a fost desfiinţată în căile de atac şi doar pentru că statul şi-a asumat, prin reglementări speciale, plata unor despăgubiri, în condiţiile prevăzute expres de lege. În concluzie, obligaţia statului de a plăti despăgubirea se naşte, potrivit procedurii speciale, la data la care hotărârea de achitare/prin care s-a constatat eroarea judiciară a devenit definitivă.

Aşadar, potrivit acestui raţionament, faptul că ai fost condamnat pe nedrept nu este un fapt ilicit, ci unul cât se poate de legal în societatea actuală, şi poate chiar de aplaudat.

Trebuie privit mai departe şi spus că această interpretare nu e întâmplătoare, în condiţiile în care s-a pronunţat relativ recent Decizia 15/2017 a Înaltei Curţi prin care s-a stabilit că nu e suficient să fi fost arestat şi apoi achitat, ci trebuie să demonstrezi că arestarea a fost nelegală. Mai pe româneşte, chiar dacă ai fost arestat şi apoi achitat, nu ai dreptul la despăgubiri!