În data de 21 iulie a.c. a intrat în vigoare, în sfârșit, legea care instituie condițiile în care se poate dispune carantina sau izolarea la domiciliu față de unele persoane. Această lege a devenit indispensabilă ca urmare a Deciziei nr. 468/2020 a Curții Constituționale, publicate în 2 iulie, prin care s-a stabilit că măsurile de carantinare și izolare la domiciliu stabilite prin ordin de ministru sunt neconstituționale.

Ca atare, după o perioadă de vid legislativ, începând cu 21 iulie, autoritățile au la îndemână anumite instrumente legale pentru controlul pandemiei. Este de menționat faptul că această lege, Legea nr. 138/2020, nu este „construită” numai pentru actuala situație, ci pentru orice epidemie ce ar impune măsuri din partea statului, denumirea completă fiind „lege privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic”.

Este de menționat că se prevede de la început faptul că măsurile dispuse în baza acestei legi vor fi proporţionale cu situaţia care le-a determinat, limitate în timp la aceasta şi aplicate în mod nediscriminatoriu.

Potrivit legii, carantina în spaţii special desemnate de către autorităţile competente se realizează în următoarele situaţii: a) în situaţia în care persoanele pentru care se instituie măsura de carantină declară pe propria răspundere că nu îşi pot asigura condiţiile de separare fizică la domiciliu sau la locaţia declarată de acestea; b) în situaţia nerespectării măsurii de carantină la domiciliu sau la locaţia declarată, pe durata acesteia, deşi a consimţit-o la data instituirii. În această ultimă situație, persoana care nu respectă carantina va suporta costul carantinei instituționalizate.

Izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne şi simptome sugestive specifice definiţiei de caz, precum şi pentru persoanele purtătoare ale agentului înalt patogen, chiar dacă acestea nu prezintă semne şi simptome sugestive.

Izolarea acestor persoane se instituie cu acordul lor, iar în lipsa acestuia, atunci când medicul constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară, într-o unitate sanitară sau, după caz, într-o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare, în scopul efectuării examinărilor clinice, paraclinice şi a evaluărilor biologice, până la primirea rezultatelor acestora, dar nu mai mult de 48 de ore.