De o jumătate de an, sistemul de colectare selectivă a deşeurilor a fost implementat în întreg oraşul. Cu toate acestea, deficienţele sunt încă mari printre orădenii care locuiesc la blocuri.
În timp ce deşeurile reciclabile strânse de la case sunt în cea mai mare măsură bune de reciclat, nefiind amestecate cu alte tipuri de gunoaie, cele adunate de la blocuri nu pot fi recuperate la fel de uşor. Doar 10% din aceste deşeuri ajung la staţia de sortare a oraşului; un procent alarmant pentru un oraş care are pretenţii de civilizaţie...
Staţia, cam degeaba
Inaugurată la finalul anului trecut, staţia de sortare a deşeurilor reciclabile construită de Eco Bihor, firma ce administrează halda de deşeuri ecologică a Oradiei, lucrează mult sub parametrii proiectaţi. Nu fiindcă ar avea vreun defect de construcţie, ci pentru că nu are ce sorta.
"Lunar, sortăm aproximativ 250 de tone de deşeuri, ceea ce înseamnă într-un an cam 3.000 de tone. Capacitatea staţiei este de 35.000 de tone anual", spune directorul Eco Bihor, Zoltan Pasztai (foto). Motivul principal pentru care staţia nu-şi atinge scopul este că orădenii care locuiesc la blocuri ignoră sistemul de colectare selectivă.
Mult prea puţin
Muncitorii RER Ecologic Service strâng de la blocuri deşeuri reciclabile amestecate cu cele menajere, ceea ce scade posibilitatea sortării. "La fiecare cvartal de blocuri există containere pentru colectarea selectivă, însă pentru că la ieşirea din scară sunt mult mai aproape pubelele pentru deşeurile menajere, oamenii le aruncă tot aici şi pe cele reciclabile", spune directorul de producţie al RER Ecologic Service, Ionel Ban.
Practic, orădenii nu se obosesc să se deplaseze câţiva metri în plus pentru nişte "gunoaie", deşi ele ar putea fi revalorificate cu minimum de efort. În condiţiile în care Uniunea Europeană ne impune să reducem substanţial cantităţile de deşeuri aruncate în halde, sub riscul sancţiunilor financiare aplicate sub formă de amenzi pentru localităţile în care trăim, procentajul materialelor care se recuperează e mult prea mic. Iar lenea, sub o formă sau alta, se plăteşte, chiar dacă încă nu ne dăm seama...