Lichidator de ţepe: Proprietarul Camelot, valutistul Cosmin Roşu, a dispărut cu banii

Dacă în poveştile englezeşti Camelot era un ţinut legendar, unde domnea cinstea şi onestitatea, la doi paşi de Oradea un personaj pe jumătate interlop, pe jumătate om de afaceri, a construit un altfel de Camelot.

Complexul turistic cu acest nume a fost ridicat de un valutist din banii altora. Pentru că nu putea susţine financiar investiţia, acesta a împrumutat bani cu nemiluita, iar când nu i-a putut returna şi-a declarat falimentul şi a dispărut, lăsându-i cu buzele umflate pe cei de la care luase un milion de euro. După patru ani, lichidatorul căruia judecătorii i-au încredinţat sarcina de a vinde bunurile firmei falimentare şi de a împărţi apoi banii încasaţi celor pe care valutistul i-a ţepuit, nu numai că nu îşi face treaba conform legii, ci favorizează alţi afacerişti, cărora este gata să le vândă hanul pe sume de nimic.

Pe datorie

Hanul Camelot a fost ridicat la marginea satului Husasău de Criş, pe locul unei foste balastiere cumpărate de valutistul arădean Cosmin Roşu, aciuat cu afaceri în Oradea, unde deţinea trei case de schimb valutar. Începută în 2004, amenajarea a ajuns în 2007 să includă o baltă de pescuit, un restaurant cu 350 de locuri şi un motel de trei stele.

Doar că Roşu nu-şi plătea constructorii şi furnizorii de materiale, care îl păsuiau pe încredere. Patron al unei firme de construcţii, prieten apropiat şi partener de afaceri cu Roşu, orădeanul Ciprian Blaj nu numai că a lucrat fără plată, dar i-a mai şi dat bani cu împrumut valutistului. "În primăvara lui 2007 am scos credit de la bancă 115.000 de euro pe care i-am dat lui, în mână". În toamnă, omul a aflat însă că Roşu luase şi de la alţii sume mari, aşa că, pentru a nu rămâne fără bani, şi-a revendicat împrumutul. În scurt timp, la fel au procedat şi alţi doi orădeni, Traian Ursu (foto) şi Gheorghe Puiu, care îi dăduseră lui Roşu 160.000 lei, respectiv 416.000 lei.

În loc să-şi vadă banii înapoi, toţi trei s-au trezit păcăliţi. Asta pentru că în septembrie 2008, deşi împrumutase de la Bancpost 300.000 euro, tocmai ca-şi achite datoriile faţă de ei, Roşu s-a făcut nevăzut, luînd cu el încasările hanului şi ale caselor de schimb valutar pe care le avea în Oradea, plus încă 20.000 euro împrumutaţi de la o afaceristă din Ineu de Criş. Iar de atunci n-a mai fost de găsit. "A dispărut pur şi simplu fără urmă", zice Blaj.

Faliment la licitaţie

Îngrijoraţi, cei trei bărbaţi au început să se intereseze ce probleme avea Roşu. Aşa au aflat că acesta îşi declarase la Tribunal insolvenţa firmei Mikelinos, prin care administra hanul, şi prin care adunase datorii de peste 4 milioane lei, sumă din care mai bine de 60% erau către Credit Europe Bank. Totodată, înainte de a se evapora, Roşu alesese şi un lichidator judiciar - firma RVA Oradea Insolvency Specialists SPRL, reprezentată prin Sergiu Tod - care, teoretic, trebuia să administreze Mikelinos în aşa fel încât să-i stingă datoriile.

Ca să recupereze ce mai puteau, Blaj, Ursu şi Puiu s-au înscris şi ei în tabelul cu datornicii firmei lui Roşu, sperând că îşi vor primi banii după ce lichidatorul va vinde la licitaţie bunurile acesteia, adică hanul Camelot. Complexul turistic urma să fie scos la vânzare cu un preţ de pornire de 2,89 milioane lei, echivalentul a 700.000 euro.

Vânzare cu cântec

Desfăşurată în martie 2010, licitaţia a fost câştigată de firma Ediltech, deţinută de omul de afaceri orădean Răzvan Bondar, fostul ginere al ex-colonelului Crăciun Puşcău de la Poliţia Economică, care a oferit pe Camelot 550.000 euro, preţ acceptat de creditori. La semnarea contractului de cumpărare, Ediltech a achitat jumătate din sumă, obligându-se ca diferenţa s-o plătească în 12 rate lunare egale, până cel târziu la 30 martie 2011, şi asumându-şi, în cazul nerespectării graficului de plăţi, să piardă banii deja achitaţi iar contractul să fie anulat.

După o lună, însă, Bondar n-a mai plătit nimic, astfel că lichidatorul judiciar trebuia să aplice prevederile contractuale şi să anuleze tranzacţia. În loc să facă acest lucru, Sergiu Tod a devenit, rapid, susţinătorul lui Bondar. Atunci când Blaj, Ursu şi Puiu au cerut anularea vânzării, Tod a depus la Tribunal un act prin care susţinea că Ediltech "şi-a îndeplinit mai mult decât substanţial obligaţiile de plată" şi, deci, merita să-şi păstreze calitatea de cumpărător.

Cei trei l-au simţit pe lichidator că ţine cu "ursul". "Tod e un escroc care, în loc să reprezinte interesele noastre, ale creditorilor, a devenit omul lui Bondar", acuză Gheorghe Puiu. Motivul? Deşi atât el, cât şi ceilalţi doi creditori i-au cerut în repetate rânduri să preia hanul de la Ediltech, Tod a păsuit cumpărătorul rău platnic încă 9 luni, cu de la sine putere, fără să le ceară acordul.

Dat pe daiboj

Văzând că nu le apără interesele, cei trei creditori au depus plângeri penale împotriva lichidatorului, acuzându-l de gestiune frauduloasă. Dacă la Poliţie şi la Parchet nu au avut succes, în schimb, la cererea băncii, care şi ea avea de recuperat bani, Tribunalul a anulat în mai 2012 contractul Ediltech şi a dispus organizarea unei noi licitaţii pentru vânzarea hanului.

Şi de această dată, însă, lichidatorul, în loc să pună în aplicare hotărârea instanţei, i-a permis lui Bondar să facă în continuare afaceri cu hanul. Cum anume? Dându-l în folosinţă gratuită unei alte firme, Amatic, deţinute de un prieten de-al său, Dinu Cherecheş, patronul fostului local Europa de pe bulevardul Magheru.

Deşi tranzacţia era abuzivă, întrucât Camelot intra practic în alte mâini, şi încă pe gratis, Blaj, Ursu, Puiu şi banca, au acceptat ca formulă de compromis o chirie pe care Cherecheş urma s-o achite lunar, până la vânzarea hanului printr-o nouă licitaţie.

Licitaţie cu cântec

În iulie 2012, la sediul lichidatorului au fost depuse trei oferte pentru noua licitaţie, cea mai mare, de 1,5 milioane lei, fiind făcută de compania Gavella, iar cea mai mică, de 1,2 milioane, de firma lui Dinu Cherecheş. Pentru că voiau să vadă ce preţ pot obţine mai apropiat de cel cerut iniţial, la prima licitaţie (2,89 milioane lei), creditorii au optat pentru o aşa-numită licitaţie de supraofertare, la care preţul de strigare l-au stabilit la 1,5 milioane lei, urmând ca fiecare "pas" de licitaţie să se facă din 50 în 50 de mii de lei.

Pe 17 septembrie, însă, surpriză: la licitaţie s-a prezentat numai firma Coradin Com, reprezentată de o anume Corina Cherecheş, despre care nici acum creditorii nu ştiu dacă nu cumva era soţia, sora sau cumnata lui Dinu Cherecheş, cel care deja folosea hanul. Cert e că, oferind 1,55 milioane lei, aceasta a fost declarată câştigătoare, iar lichidatorul i-a eliberat un proces-verbal de adjudecare a licitaţiei, ca act premergător contractului de vânzare-cumpărare.

Creditorii au aflat doar întâmplător despre rezultatul licitaţiei, când s-au interesat la Tribunal, aşa că l-au căutat pe Tod să-i ceară lămuriri de ce a vrut să vândă hanul la jumătate din preţul stabilit de ei. Lichidatorul, însă, a început să fie şi el de negăsit, nici la telefon, nici la sediul din Parcul 1 Decembrie 4-6.

Răzvrătirea creditorilor

"Pur şi simplu, Tod este pe-o mână cu afacerişti care vor să ia hanul pe bani de nimic. Nu putem vinde la preţul oferit de Cherecheş, pentru că după ce banca şi-ar recupera partea ei de pagubă, noi, ceilalţi creditori, nu am mai rămâne cu aproape nimic", explică Ciprian Blaj. La rându-i, chiar şi Credit Europe Bank a contestat în instanţă licitaţia, ca "netemeinică şi nelegală", iar Blaj, Ursu şi Puiu au cerut atât anularea ei, cât şi înlocuirea lichidatorului, urmând ca Tribunalul să ia o decizie în acest sens la finele lunii.

Între timp, nici despre valutistul Cosmin Roşu nimeni nu mai ştie nimic, deşi a fost căutat inclusiv de Poliţie. De căutat l-au căutat şi cei trei amici pe care i-a înşelat şi care sunt convinşi că ţeparul s-ar fi stabilit cu banii lor în vestita staţiune mexicană Cancun. Nu de alta, dar înainte să dispară cu totul, şi-a tras, grijuliu, o casă acolo...

Deşi iniţial a acceptat o discuţie cu reporterul BIHOREANULUI, lichidatorul Sergiu Tod (foto), cel care administrează hanul Camelot, s-a răzgândit chiar în ziua programată pentru întâlnire. "Vă rog să-mi trimiteţi prin e-mail întrebările şi vă voi răspunde cât mai curând", a promis el. Pentru ca apoi să refuze orice răspuns care putea să-i explice conduita, favorabilă nu creditorilor firmei Mikelinos, ci afaceriştilor Răzvan Bondar şi Dinu Cherecheş, cărora era gata să le dea hanul pe sume mult sub preţul real.

"În legătură cu solicitarea dumneavoastră, vă comunicăm că procedura insolvenţei este în derulare la Tribunalul Bihor, legalitatea demersurilor efectuate de către lichidatorul judiciar aflându-se sub controlul judecătorului sindic. Orice informaţii oferite despre acest dosar sunt de natură a încălca secretul profesional", şi-a jusitificat tăcerea firma la care lucrează lichidatorul.