Ligia Mirişan, directorul Bibliotecii Judeţene: "Calculatorul nu poate înlocui plăcerea unei cărţi"

Într-o lume a click-urilor, Biblioteca Judeţeană Gheorghe Şincai continuă să fie vie. Cum reuşeşte? Pentru că o bibliotecă trebuie să ştie să-şi cheme cititorii, nu doar să-i aştepte, crede directorul Ligia Mirişan. Pe lângă atracţia celor aproape un milion de titluri pe care le deţine, instituţia organizează şi expoziţii şi concursuri, are un loc special pentru copii şi găzduieşte întâlnirile unor cluburi de lectură.

Cartea, cel mai bun prieten al omului

- Mai există apetit pentru lectură? Care sunt cei mai fideli vizitatori ai Bibliotecii Judeţene?

- Apetitul pentru lectură nu poate fi niciodată anihilat pentru că, până la urmă, cartea este cel mai bun prieten al omului. Biblioteca e foarte vizitată de elevi, studenţi, dar şi de adulţi care vin să cerceteze rafturile noastre, să ceară o informaţie ori să acceseze internetul. Cei mai fideli ar fi întâi elevii, apoi studenţii.

- Ce fond de carte are acum Biblioteca şi care sunt modalităţile de achiziţie?

- Ne apropiem de un milion de titluri. Un volum de carte foarte important îl avem în colecţiile speciale, peste 123.000 de cărţi. La sfârşitul anului trecut ni s-au aprobat bani pentru noi achiziţii de carte, ceea ce nu se mai întâmplase de câţiva ani. Am cumpărat aproximativ 500 de titluri, de aproape 3 miliarde lei vechi. Achiziţiile se fac doar pe bază de factură. Avem cataloage de la toate editurile şi ştim ce ne lipseşte şi ce se cere. Există nişte criterii după care alegem cartea, dar primordială e valoarea. Un alt mod de a ne îmbogăţi fondul de carte sunt donaţiile, printre acestea numărându-se inclusiv lucrări de artă.

- Unde aţi plasa instituţia, din acest punct de vedere, într-un top naţional?

- Suntem printre bibliotecile importante ale ţării, mai ales sub aspectul colecţiilor speciale. Suntem, cu siguranţă, în top 10 al bibliotecilor publice.

- Care sunt cele mai valoroase colecţii ale Bibliotecii Judeţene?

- Avem manuscrise, carte veche, carte rară şi bibliofilă, presă veche, fotografii vechi, colecţii de timbre, tipărituri şi hărţi vechi. Avem câteva incunabule (cărţi dinainte de anul 1500) valoroase: tratatul de teologie "Defensorium curatorum", apărut la 1460, de Richard Fitzralph, "Fasciculus temporum", un compediu de istorie mondială apărut la 1479 în Veneţia, avem "Liber Chronicarum", scoasă în 1493 la Nurnberg. Tot în colecţiile speciale avem "Cartea Românească de Învăţătură" a lui Varlaam, fost mitropolit al Moldovei, din 1643. Sunt cărţi de o mare valoare istorică şi culturală, care necesită condiţii speciale de depozitare, dar organizăm periodic expoziţii pentru ca cititorii să le poată şi vedea. De asemenea, avem numărul din Revista Familia în care a fost publicată poezia de debut a lui Mihai Eminescu, "De-aş avea", dar din păcate exact acea pagină a fost sustrasă. Avem şi 160 de plăci de sticlă pe care sunt amprentate fotografii de la începutul secolului XX care surprind evoluţia lucrărilor la Teatrul de Stat şi la celelalte mari clădiri din Oradea.

- Cât de mare este Biblioteca?

- Biblioteca are acest sediu central, de nivel european, plus cinci filiale: una la Băile Felix, o secţie în Parcul 1 Decembrie, la Facultatea de Medicină, respectiv trei în cartierele Ioşia, Decebal şi Dacia. La sediul central avem serviciul care se ocupă de Informaţii Comunitare, Secţia de Comunicare a Colecţiilor, care cuprinde secţia pentru adulţi şi cea pentru copii, Serviciul de Catalogare a Colecţiilor, un serviciu metodic, care se ocupă de proiecte, dar şi unul de PR şi de marketing. În plus, avem o mediatecă foarte bine pusă la punct, cu muzică, filme şi cărţi de artă. Încercăm să acoperim tot spectrul de activităţi deoarece Biblioteca nu mai poate să fie o instituţie inertă, ci trebuie să fie dinamică. Publicul vine spre informaţie, dar şi noi trebuie să ieşim în întâmpinarea lui.

Digitalizare pe fonduri UE

- Impresia generală e că lumea nu mai citeşte. Totuşi, se pare că aveţi destui vizitatori. Câţi orădeni vin săptămânal la Bibliotecă?

- Avem 1.000-1.200 de cititori lunar, adică 200-300 pe săptămână. Eu spun că e bine. Programul naţional Biblionet, prin care ne-am dotat cu calculatoare, scannere şi alte echipamente, şi care oferă acces gratuit la internet, este şi el un mod de a atrage mulţi vizitatori.

- În ce măsură sunt digitalizate publicaţii din arhive şi cum pot fi ele accesate?

- Încă nu sunt introduse în baza de date toate titlurile, se lucrează într-un program destul de greoi. În schimb, lucrăm la scrierea unui proiect pe fonduri europene care ar însemna digitalizarea tuturor cărţilor din bibliotecă, nu doar a inventarului de titluri. Proiectul presupune o logistică extraordinară, scannere de cea mai bună calitate şi un program de digitalizare similar cu cel al Bibliotecii Naţionale. În plus, am vrea să amenajăm o sală cu touch-screen-uri, de unde cititorii să poată accesa fondul de carte.

- Ce face Biblioteca pentru a atrage orădenii?

- Avem parteneriate cu toate şcolile din oraş, dar şi acţiuni intrate deja în tradiţie, precum "Săptămâna altfel", când ne vizitează mii de elevi, "Ziua Porţilor Deschise", simpozionul "Şcoala ardeleană", pe care îl organizăm în colaborare cu filiala Academiei Române din Cluj şi cu Episcopia Greco-Catolică. De asemenea, am ajuns la ediţia a VII-a a "Maratonului lecturii", un proiect pentru copiii de gimnaziu. Acestora li se prezintă o listă de 100 de cărţi, iar provocarea este ca ei să lectureze cât mai multe, la final fiind premiaţi. Am organizat şi cursuri gratuite de iniţiere în IT pentru seniori, de care au beneficiat 360 de persoane.

- Dar găzduiţi şi expoziţii, lansări de carte, diverse alte evenimente...

- Da, sigur că da. Suntem solicitaţi în foarte multe activităţi, iar lumea vine cu plăcere spre noi. Spre exemplu, anul trecut am organizat o expoziţie inedită în colaborare cu CNSAS şi Direcţia de Cultură, intitulată "Dosare de urmărire a Regelui Mihai".

Mirosul tiparului

- La etajul I aveţi amenajată o ludotecă. Ce pot învăţa aici copiii şi cine se ocupă de ei?

- În primul rând, copiii vin aici din plăcerea de a descoperi cărţile vârstei. În Ludotecă sunt şi jucării, o mică scenă şi căsuţe, tot aici facem şi cursuri de origami. De multe ori părinţii îşi lasă micuţii la această secţie cât ei îşi caută cărţile. Un rol important îl au şi doamnele bibliotecare de la acest compartiment, care sunt foarte dedicate muncii.

- Pe cine mai găzduiţi?

- Organizăm, de două ori pe lună, un club de lectură pentru copiii din clasele primare, în parteneriat cu Universitatea din Oradea, iar lecturile se fac în limbile română, maghiară, engleză şi franceză. La noi se întâlneşte şi grupul AS al Clubului Femina, dar şi clubul cinefililor Marienbad.

- Cum vedeţi relaţia carte - lectură electronică?

- Niciodată un calculator nu va putea înlocui plăcerea imensă pe care ţi-o dau lectura cărţii şi paginile pe care le răsfoieşti. Mirosul de tipografie ori de pagină veche nu poate fi egalat. Calculatorul este, în schimb, necesar şi util într-o eră a informaţiei rapide.

- Vă folosiţi de internet pentru a vă promova activităţile?

- Ne promovăm activităţile pe site, pe un blog şi pe Facebook. E important să ştim că o bibliotecă este un Axis mundi, un centru al lumii, al culturii, iar calculatorul un mijloc esenţial prin care poţi să te racordezi rapid la tot ceea ce este nou.

Apetit pentru fantastic

- Ce fel de cărţi se citesc mai mult? Care ar fi primele trei cele mai împrumutate volume?

- În preferinţele cititorilor, în special pentru tineret şi copii, sunt cărţile de călătorii şi cele cu tematică fantastică. La aceste secţii, cele mai împrumutate titluri sunt "Cronicile din Narnia", "Cartea fetelor", "Cartea băieţilor", "Cronicile Wardtone" şi colecţia "Cărţile care dau fiori". La adulţi cele mai solicitate sunt "Amurg", de Stephanie Mayer, şi trilogia "Jocurile foamei", de Suzanne Collins. Şi cărţile din programele şcolare sunt foarte cerute.

- Primeşte Biblioteca exemplare din toate apariţiile de carte din judeţ, cu titlu de depozit legal?

- În mod normal, da, ar trebui. Din păcate, nu există o monitorizare foarte bună a ceea ce se publică în judeţ. Editurile ar trebui să fie cele care să se îngrijească să primim cărţile, dar de cele mai multe ori autorii se asigură că un volum de-al lor ajunge şi la noi.

- Cum staţi cu arhivele de ziare? Ce publicaţii locale vechi pot descoperi aici orădenii?

- Avem o colecţie destul de importantă de presă veche, pe care am încercat să o completăm în ultimii ani. Avem Revista Familia, Cele Trei Crişuri, Nagyváradi Napló, Crişana, Nagyvárad, Gazeta de Vest şi altele.

- Ce proiecte v-aţi propus pentru acest an?

- Vrem să deschidem o filială la Apşa de Jos, în Ucraina, unde există o comunitate românească foarte mare. Formalităţile sunt depuse la Consiliul Judeţean, dar e posibil ca evenimentele din Ucraina să nu permită deocamdată reuşita proiectului. De asemenea, vrem să îmbunătăţim titlurile din mica bibliotecă pe care am înfiinţat-o în septembrie anul trecut la Bruxelles, în cadrul Asociaţiei Europa Nova. Avem în plan şi realizarea, împreună cu criticul şi istoricul literar Ion Simuţ, a unor saloane literare care să invite aici personalităţi importante ale culturii româneşti.

- Pornind de la premisa că tinerii nu mai citesc ca pe vremuri, aţi observat vreun efect în gradul de inteligenţă al acestora?

- Se vede mai degrabă în gradul de civilizaţie. La inteligenţă stau foarte bine, dar nu ştiu să se comporte în societate, îşi închipuie că orice este permis în orice spaţiu public. La Bibliotecă stau cu picioarele pe mese, vin cu mâncare şi cafea în sălile de lectură. Sunt lucruri mici, dar arată carenţe în educaţie.