Orădeanca Larisa Florian străluceşte într-o lume aspră, a loviturilor şi a durerii, dar şi a tăriei de caracter. Una dintre cele mai bune judoka ale României, multiplă campioană naţională şi europeană, premiată la mai multe gale locale, tânăra are ambiţia supremă a fiecărui sportiv: o medalie olimpică.

Deşi nu s-a calificat la ediţia din acest an, Larisa se antrenează din greu pentru ca în 2020 să intre pe tatami la următoarea, programată la Tokyo. Chiar în patria acestui sport...

Din întâmplare

Larisa Florian nu e unul dintre sportivii care ştiau de mici că vor face performanţă. "Eu voiam să mă fac doctoriţă", mărturiseşte tânăra, ajunsă acum la 20 de ani. Părinţii, oameni simpli din Oradea, au lăsat-o să-şi aleagă singură drumul, iar de judo s-a apucat aproape din întâmplare.  "Aveam 9 ani şi făceam atletism la Liceul Sportiv. Antrenorul Aurelian Fleisz a venit să împartă pliante despre cursurile de judo. Eu eram oricum mai băieţoasă şi m-am gândit că mi-ar plăcea", povesteşte Larisa. Aşa, aproape pe nesimţite, şi-a descoperit pasiunea vieţii.

A început antrenamentele cu profesorul Fleisz, care i-a rămas antrenor şi în prezent, când este legimitată la JC Liberty CSM Oradea. "Primele cursuri au fost mai mult tehnice, de disciplinare, dar îmi plăceau la nebunie acrobaţiile", spune fata, care curând a abandonat atletismul pentru a se concentra exclusiv asupra luptelor pe tatami.

Aur după aur

Că a făcut o alegere bună s-a văzut rapid: la 12 ani, Larisa a devenit pentru întâia dată campioană naţională, performanţă pe care a repetat-o apoi aproape în fiecare an! După mai multe medalii şi cupe obţinute în ţară, în 2010, la 15 ani, şi-a căpătat şi faimă internaţională. A câştigat locul al cincilea la Campionatul European de Cadeţi, iar câteva luni mai târziu acelaşi loc cinci la Campionatul Mondial pentru juniori, devenind astfel una din cele mai bune judoka din lume.

Prima medalie cu greutate a câştigat-o în 2011, când a devenit campioană europeană la categoria Under 23, în acelaşi an smulgând aurul la Festivalul Olimpic al Tineretului European şi bronzul la Mondialul pentru cadeţi. Doi ani mai târziu, Larisa a cucerit din nou aurul la Europene, reconfirmându-şi certa valoare.

De anul trecut, orădeanca evoluează la seniori, unde concurenţa e şi mai acerbă, reuşind să se claseze a V-a atât în Campionatul European, cât şi la European Games, adjudecându-şi, de asemenea, şi titlul naţional.

Cu gândul la Tokyo

În ciuda performanţelor, Larisa vorbeşte cu modestie despre palmaresul de până acum. "Am muncit mult", zice ea, povestind că întreaga adolescenţă şi-a petrecut-o pe tatami, antrenându-se de două ori pe zi de lunea până vinerea şi o dată sâmbăta. "E obositor, sunt zile când după antrenament tot ce vreau este să mă trântesc în pat", mărturiseşte fata. S-a străduit însă să-şi facă mereu timp şi pentru prieteni, ca să nu simtă frustrarea că şi-a consumat tinereţea echipată doar în kimono. Şi spune că, deşi în concursuri e cât poate de ofensivă, când merge la distracţie se dichiseşte ca orice altă colegă de generaţie...

Tânăra spune, totuşi, că nu-şi va încuraja copiii să facă sport de performanţă. "Mişcare da, dar nu de performanţă. Sunt multe sacrificii de făcut şi un performer îşi riscă mereu sănătatea. Eu am o operaţie la cot, voi trăi toată viaţa cu două şuruburi în mână. În plus, aproape mereu am mâinile şi picioarele bandajate", explică Larisa.

În ciuda acestor suferinţe, sportiva recunoaşte că nici prin cap nu-i trece să se lase de judo. Vara aceasta va absolvi facultatea la Oradea, unde se specializează în Kinetoterapie, dar încă nu va profesa. Vrea să-şi continue pregătirea sportivă, ba s-o şi intensifice, deoarece o urmăreşte regretul de a nu fi reuşit să se califice la ediţia din acest an a Jocurilor Olimpice, din Brazilia. Ţelul pentru care munceşte din greu e, aşadar, calificarea la cele din 2020, care se vor desfăşura la Tokyo, pentru că îşi doreşte mai mult decât orice o medalie olimpică. Şi ce bucurie mai mare ar putea avea decât s-o obţină taman în ţara care a inventat judo-ul?